de pr. Iulian Butnaru, FDP
În Sfintele Evanghelii observăm cum, de multe ori, ascultătorii nu înţeleg pe deplin învăţăturile lui Isus. Chiar şi apostolii care au fost mai aproape de el şi cărora, de multe ori, le oferea explicaţii suplimentare sunt incapabili să primească toate cuvintele sale.
De exemplu, chiar înainte de a intra în Ierusalim, când Isus i-a luat deoparte şi le-a spus pentru a treia oară că în Cetatea Sfântă va întâmpina ostilitate, că va suferi mult, va fi ucis, dar că a treia zi va învia, ei sunt cu gândul în altă parte. În acel moment, ei au alte preocupări: fiecare îşi doreşte să devină mare între ceilalţi. Mama fiilor lui Zebedeu vrea ca fiii ei să aibă o poziţie privilegiată, iar ceilalţi sunt invidioşi pe ei, atitudine care arată că şi ei îşi doreau acea poziţie (cf. Mt 20,20-28).
Ceea ce este cel mai greu de înţeles pentru apostoli este alegerea lui Isus de a merge la Ierusalim în ciuda ostilităţilor şi a suferinţelor care îl aşteptau. Nu reuşesc să perceapă semnificaţia misiunii lui Isus, nu reuşesc să înţeleagă de ce trebuie să sufere dacă este el Mesia. Petru îi spune preocupat: "Să te ferească Dumnezeu, Doamne! Asta nu ţi se va întâmpla niciodată" (Mt 16,22).
Isus este conştient de fragilitatea apostolilor, fragilitate mai ales în faţa suferinţei, de incapacitatea lor de a pricepe şi le înţelege frica. De aceea i-a încurajat pe muntele Tabor, arătându-le toată strălucirea chipului lui Dumnezeu, ca să nu aibă dubii cu privire la el. Cu toate acestea, coborând de pe munte, le interzice să vorbească până când nu va fi înviat din morţi, doar atunci vor putea înţelege cu adevărat. Pentru a-i ajuta să înţeleagă acele lucruri, a căror greutate nu sunt acum capabili să o poarte, Isus le promite darul Duhului Sfânt care va veni odată cu glorificarea sa, cu moartea şi învierea sa (cf. In 16,5-15). Isus ne spune că este necesară această trecere: "Totuşi, eu vă spun adevărul: este mai bine pentru voi ca eu să plec, pentru că, dacă nu mă duc, Mângâietorul nu va veni la voi; însă, dacă mă duc, îl voi trimite la voi." (In 16,7).
Odată cu moartea sa, Isus ne promite plinătatea Duhului Sfânt. Evanghelia după Sfântul Ioan ne spune: "Isus a spus: «S-a împlinit». Şi, plecându-şi capul, şi-a dat duhul" (In 19,30). Această expresie "şi-a dat duhul" este o expresie nouă în literatura greacă: nu reprezintă ultima suflare, ca în celelalte evanghelii, ci indică darul Duhului. Isus, prin ultima suflare, ni-l dăruieşte pe Duhul Sfânt.
Avem nevoie să primim acest dar pentru a înţelege semnificaţia jertfei lui Isus. Folosind doar logica umană, este imposibil de înţeles misterul morţii şi învierii lui Isus, ca de altfel toate învăţăturile sale. Ghidaţi doar de criteriile noastre, vom fi conduşi, de fapt, de frica de a pierde, vom căuta soluţii mai uşoare, care să se bazeze pe forţele noastre, pe ceea ce putem controla, vom căuta siguranţe. În acest mod, ucenicii trăiau cu frica de a-l pierde pe Isus, căutau siguranţe şi privilegii, fără a înţelege lucrarea de iubire a lui Dumnezeu care a dorit să salveze lumea de moarte şi păcat. De aceea, Isus cel înviat i-a îndrumat să se adune în rugăciune şi să aştepte până când vor primi darul Duhului Sfânt. Atunci ei vor fi eliberaţi de fricile lor şi se vor bucura de prezenţa lui Isus cel înviat.
