de Vlad Ropotică
Atunci când ne gândim la luna octombrie, de obicei spunem că este luna rozariului. Credincioşii catolici din toată lumea se îndreaptă acum, mai mult poate decât în alte ocazii, spre Preacurata Fecioară cu durerile şi rugăminţile lor. Dar simbolul rozariului, trandafirul, este prezent şi în alte situaţii ale acestei luni.
Aşa cum auzim an de an, momentul spre care ne întoarcem este bătălia de la Lepanto, în care flota creştină a Ligii Sfinte zdrobea corăbiile otomanilor, salvând Occidentul de la islamizare. Ştim că Papa Pius al V-lea îndemnase întreaga lume catolică la rugăciune, la folosirea rozariului ca pe o armă spirituală care să susţină armele oştilor creştine. Înainte ca vestea victoriei să ajungă în Cetatea Eternă, bătrânul pontif, privind spre răsărit, a rostit de la fereastra sa - "Învingem la Lepanto!" Rozariul învinsese. Aşa că ziua de 7 octombrie, în special, şi luna octombrie, în general, au ajuns să fie strâns legate de această devoţiune ce ne aminteşte mereu de florile trandafirului.
Însă luna octombrie începe cu o altă sărbătoare. Chiar în prima zi a acestei luni, Biserica ne oferă modelul unei tinere călugăriţe franceze. Locul vieţii ei - Lisieux - este astăzi un important punct de pelerinaj, fiind în Franţa al doilea după Lourdes. Mica Tereză sau Mica Floare a lăsat în pragul morţii ei o promisiune: "Atunci când voi muri, voi face să cadă o ploaie de trandafiri. Voi petrece timpul în cer, făcând bine pentru pământ".
Tot în luna octombrie, mai exact în ziua de 16 octombrie 1978, spre seară, un cardinal polonez era ales pe tronul Sfântului Petru. La momentul anunţului, mulţimea a reacţionat cu surpriză şi ezitare iniţial. Numele noului papă, din afara Italiei, era greu de pronunţat şi reţinut. Venea de departe, dintr-o ţară închisă în spatele Cortinei de Fier. Dar anii ce aveau să vină urmau să îl transforme într-unul dintre cei mai iubiţi papi din istorie. Atât de iubit şi respectat, încât unul dintre cei mai mari producători de trandafiri din lume şi-a numit cel mai frumos trandafir alb din portofoliu - Trandafirul "Papa Ioan Paul al II-lea".
De-a lungul secolelor însă, trandafirul a avut numeroase alte direcţii, semnificaţii, purtând ca simbol dorinţe de dragoste, dar şi de război. Odată cu apariţia creştinismului, trandafirul a devenit, pentru frumuseţea şi graţia sa, simbol al Fecioarei Maria. Numeroase case nobiliare sau chiar regate şi-au luat trandafirul ca simbol reprezentativ. Inclusiv în Statele Unite ale Americii, preşedintele Reagan a decretat floarea ca simbol naţional. Un trandafir alb cu o cruce, folosit de Martin Luther ca sigiliu, a devenit simbol al Reformei protestante, iar în lumea politică, partidele socialiste au adoptat trandafirul ca marcă electorală.
Atunci când privim la un trandafir, vedem frumuseţea florii, dar şi spinii săi ascuţiţi. S-a scris mult pe această temă. S-a făcut chiar comparaţia cu greutăţile vieţii. Îndrăgostiţii au văzut în spinii florii imaginea durerii unei inimi rănite din dragoste. Cred că ne-ar fi de ajutor ca privind spre trandafir să vedem mai mult. Aşa cum spuneam, minunata floare a fost folosită ca simbol pentru multe lucruri. Soldaţi şi sfinţi, lideri religioşi sau revoluţionari au folosit imaginea rozei ca pe o declaraţie a unei misiuni. Trandafirul reprezintă o ocazie de a învăţa să alegem corect, să discernem între bine şi rău.
Depinde de noi ce alegem - trandafirul, floarea delicată şi frumoasă, sau spinii duri şi ascuţiţi. Drumul Terezei sau al rugăciunii de la Lepanto, ori războiul rozelor care a sfâşiat naţiunea engleză.
