de pr. Iosif Antili
Foarte mulţi creştini percep postul ca fiind o perioadă de restricţii autoimpuse pe o durată de 40 de zile. Prin urmare, aceştia parcurg postul cu "faţa posomorâtă", receptându-l ca pe o "privare" de lucruri bune şi plăcute de care se pot bucura în mod curent.
Deşi abstinenţa este un aspect important, în viziunea biblică, esenţa postului nu constă într-o "privaţiune", ci în atitudinea interioară a celui care se angajează la un itinerar de abstinenţă. În sine, privarea de bunuri nu ajută foarte mult decât dacă devine un mijloc prin care se produce o transformare interioară. Îmi aduc aminte de un coleg de liceu, care în Vinerea Mare nu mânca nimic, dar înjura straşnic, ca în toate celelalte zile, fără nicio reţinere. Foarte mulţi creştini îşi asumă dimensiunea privativă a postului, dar nu şi provocarea transformării interioare. Or, Postul Mare ne provoacă la convertire, adică la "resetarea" minţii şi a inimii, la o percepţie reînnoită a realităţii şi la o schimbare a conduitei.
Profeţii biblici reproşează poporului postul de suprafaţă. Profetul Osea (sec. VIII î.C.) vede cum poporul organizează o specie de liturgie penitenţială, simulând convertirea (Os 6,1-3), dar totul este o chestiune de suprafaţă. De aceea, Domnul îşi mustră poporul: "Ce să-ţi fac, Efraime? Ce să-ţi fac, Iuda? Îndurarea voastră este ca norul de dimineaţă, ca roua care trece repede" (Os 6,4).
Poate şi noi obişnuim să primim de ani de zile cenuşa pe capetele noastre în prima zi a Postului Mare, dar produce postul o reală schimbare în sufletele noastre? Trito-Isaia, profetul de la sfârşitul secolului al VI-lea î.C., ilustrează elocvent hibele postului de suprafaţă: "În ziua când postiţi, voi vă preocupaţi de afaceri şi îi oprimaţi pe toţi muncitorii voştri. Iată, postiţi între certuri şi dispute ca să loviţi cu pumnul nelegiuirii!... Oare acesta este postul care-mi place?" (Is 58,4-5). Prin gura aceluiaşi profet, Dumnezeu îi arată Israelului în ce constă un post autentic: "Dezleagă lanţurile nelegiuirii, desfă legăturile jugului! Împarte pâinea ta cu cel flămând, adu-i în casa ta pe săracii fără adăpost, când vezi un om gol, îmbracă-l şi nu-i lăsa deoparte pe cei din neamul tău!" (Is 58,1-10). Mesajul profeţilor este esenţial pentru a înţelege cu ce stare de spirit ar trebui să trăim cele 40 de zile care alcătuiesc Postul Mare. Ar fi util să adăugăm că această durată aminteşte de cei 40 de ani de peregrinare a Israelului prin pustiu, când o generaţie, crescută într-o mentalitate de sclavie, moare pentru a face loc unei noi generaţii crescute în libertate. Noi, creştinii, suntem invitaţi să parcurgem în fiecare an acest itinerar, prin care, din punct de vedere spiritual vorbind, în noi ar trebui "să moară" anumite idei, prejudecăţi, atitudini, fapte pentru ca să se nască ceva nou, mai frumos, mai bun, mai nobil.
Prin privaţiunile experimentate în perioada peregrinării prin pustiu Dumnezeu a împărtăşit poporului său o lecţie extraordinară, învăţându-l "că nu numai cu pâine trăieşte omul, dar că omul trăieşte cu tot ceea ce iese din gura Domnului" (Dt 8,3). Nu poate exista un post autentic fără o raportare directă la cuvântul lui Dumnezeu. În rest, apropo de "feţele de post", feţele acelea posomorâte (cf. Mt 6,16), vă propun un tratament facial nou, de calitate garantată. Trataţi-vă în fiecare zi a acestui Post Mare cu un pasaj biblic din Vechiul sau Noul Testament. Efectele vor fi uimitoare. Nu subestima puterea cuvântului lui Dumnezeu! Acesta îţi poate reda frumuseţea pierdută, adevărata frumuseţe.
