Este nevoie mai mult ca oricând de oameni care să-l iubească pe Dumnezeu şi Biserica sa

Interviu cu Mons. Kevin Hale, vicar general în Dieceza de Brentwood - Londra (Anglia), de pr. Adrian Blăjuţă, traducere de pr. Marcelin Blaj

Monseniorul Kevin Hale s-a aflat în vizită în Dieceza de Iaşi, în perioada 25-28 aprilie, ocazie cu care a binevoit să ne răspundă câtorva întrebări.

- Mai întâi, Monseniore, aş dori să ne împărtăşiţi câteva lucruri despre dv. şi despre misiunea pe care o împliniţi în Dieceza de Brentwood - Londra.

Sunt originar din Londra şi din Dieceza de Brentwood - Londra, care acoperă estul Londrei şi regiunea Essex. Am fost hirotonit preot în anul 1984 şi sunt vicar general al Diecezei de Brentwood - Londra din anul 2014. În acelaşi timp, sunt paroh, din anul 2013, în Parohia "Sfânta Fecioară de la Lourdes", Leigh-on-Sea, care se află pe estuarul Tamisei. Aşadar, sunt ocupat cu munca din parohie şi îndatoririle mele în dieceză. Misiunea vicarului general este aceea de a fi un alter ego al episcopului, de a lucra cu el şi de a-l sprijini în slujirea sa de a fi apostol. În cea mai mare parte, munca mea este cea de administrare şi implică o colaborare strânsă cu clerul diecezei noastre. Avem aproximativ 90 de parohii, iar dieceza acoperă o zonă diversă din punct de vedere geografic, social şi economic. În dieceză este, de asemenea, un amestec de rase şi culturi foarte bogat, ceea ce o face o dieceză foarte interesantă în care să trăieşti şi să lucrezi.

- Cum de aţi luat decizia acestei vizite în Dieceza de Iaşi şi ce impresie v-a lăsat?

Prima mea vizită în Dieceza de Iaşi a fost în anul 2018, când am fost prezent la hirotonirea preoţilor. Atunci am venit în România ca urmare a colaborării mele cu Capelania Română din Londra şi am fost primit atât de călduros şi generos. Trebuie să spun că am fost profund impresionat şi foarte emoţionat văzând 20 de preoţi hirotoniţi în acel an. România, oamenii şi cultura erau total noi pentru mine. Am reuşit să văd mai multe locuri din dieceza voastră şi m-am bucurat şi de frumuseţea zonei şi de ospitalitatea generoasă care mi s-a oferit. Din cauza pandemiei, am reuşit să revin pentru a doua oară în România abia în luna aprilie a acestui an.

- După ultimele noastre informaţii, comunitatea de români romano-catolici din Londra este cea mai mare comunitate din diaspora românească. Cum este privită această comunitate de către englezi?

Da, acest lucru este adevărat şi am văzut eu însumi numărul mare de români din Londra care participă la Sfânta Liturghie în limba lor. Majoritatea sunt tineri, iar mărturia lor de credinţă prin participarea la Liturghie şi sacramente este un exemplu pentru noi cei de acolo. Am auzit de la preoţi şi oameni locali că a fost binevenită prezenţa comunităţii româneşti datorită credinţei profunde, entuziasmului şi muncii lor.

- În Dieceza de Brentwood - Londra slujesc şi doi preoţi din dieceza noastră. Care este misiunea lor acolo?

Suntem atât de recunoscători Diecezei de Iaşi pentru că ne-a permis să avem doi preoţi - pr. Bartolomeu Blaj şi pr. Tarciziu Gheorghe Erdeş - care lucrează în parohiile noastre; primul ca paroh, iar al doilea ca vicar parohial. Ei sunt, de asemenea, disponibili pentru a ajuta la celebrarea Sfintelor Liturghii şi a sacramentelor pentru comunitatea românească, atunci când timpul le permite. Înţeleg cât de greu este să fii străin într-o Biserică, dar ei sunt cu adevărat misionari şi nu îi primim doar călduros, ci preţuim slujirea lor şi contribuţia unică pe care ei le oferă Bisericii noastre locale. Cei doi preoţi români s-au integrat foarte bine în viaţa diecezei noastre şi a Bisericii locale. În acest fel, s-a stabilit o legătură puternică şi, sper, de durată între cele două dieceze ale noastre. Pe teritoriul Angliei mai sunt doi preoţi români, pr. Maricel-Irinel Mititelu, în Londra, Dieceza de Westminster, şi pr. Cătălin-Ieremia Budău, OFMConv, în Manchester.

- Aţi vizitat seminarul unde se formează viitorii preoţi. Ce fel de formare are nevoie astăzi un seminarist şi apoi un preot pentru a-şi trăi cât mai bine viaţa şi misiunea preoţească?

În primul rând, aş spune că am fost profund impresionat de Seminarul din Iaşi şi de atmosfera pe care am găsit-o acolo. În al doilea rând, profilul de vârstă al studenţilor este destul de diferit de ceea ce vedem în Anglia în prezent. Indiferent dacă seminariştii se formează în dieceza voastră sau în Anglia, este nevoie mai mult ca oricând de oameni care să-l iubească pe Dumnezeu şi Biserica sa, oameni care sunt credincioşi Bisericii, oameni care au o dorinţă profundă pentru mântuirea sufletelor. Toate acestea le cer candidaţilor la Preoţie să fie fiinţe umane pe deplin integrate şi cu o formare solidă din punct de vedere spiritual, psihologic, intelectual şi pastoral. Acestea sunt cerinţe mari, dar şi misiunea este una pe măsură!

- Apropo de vocaţii la Preoţie, care este situaţia vocaţiilor în Anglia în această perioadă?

Acum avem doar două seminarii în Anglia şi două în străinătate, la Roma. Acestea sunt adecvate pentru numărul de candidaţi care sunt în prezent. Cu toate acestea, majoritatea seminariştilor din dieceza noastră sunt bărbaţi în vârstă care au avut deja o carieră ce prezintă diferite provocări pentru formarea lor. Însă acest lucru este, de asemenea, şi foarte folositor pentru munca lor ulterioară în dieceză. Zilele în care tinerii veneau din case şi familii catolice au trecut; cultura promovării vocaţiilor este cu totul diferită acum. Cu toate acestea, vedem un flux constant de oameni buni, dedicaţi, care se oferă slujirii Bisericii.

- Un mesaj final pentru cititorii noştri...

Am trăit ceva foarte frumos şi deosebit în Biserica din România. Există o cultură a credinţei, pe care nu am experimentat-o foarte mult în Europa, şi o cultură pe care, din păcate, am pierdut-o în Anglia. Sper şi mă rog ca această cultură a credinţei să continue şi să dea roade şi în viitor. Sunt foarte recunoscător pentru această experienţă pe care am avut-o în ţara şi dieceza voastră, care m-a inspirat foarte mult, şi vă cer să vă rugaţi pentru Dieceza de Brentwood - Londra şi mai ales pentru clerul român care s-a oferit cu generozitate să slujească acolo.