Interviu cu pr. dr. Ştefan Lupu, de pr. Adrian Blăjuţă

Interviu cu pr. dr. Ştefan Lupu, decan al Facultăţii de Teologie Romano-Catolică şi rector al Seminarului Mare din Iaşi, în contextul examenelor şcolare şi al admiterii la diferite facultăţi. Printre oferte este şi Facultatea de Teologie Romano-Catolică.

- Părinte Ştefan, cât de actuală mai este teologia pentru omul de astăzi?

Dacă prin teologie înţelegem, în sens general, vorbirea despre Dumnezeu, atunci putem spune că teologia continuă să fie o temă actuală. E suficient să privim la datele oferite de recensământul populaţiei. Cât la sută din populaţia României se declară credincioasă? Un procent foarte mare, peste 90. Însă, dacă e să o luăm în sens strict, ca domeniu de studiu, atunci constatăm o scădere a numărului celor care doresc să studieze teologia. Şi aceasta din diferite motive, în principal din cauza secularizării societăţii.

- Secularizarea afectează şi chemările la Sfânta Preoţie? Care sunt cauzele care duc la scăderea numărului celor care vor să intre în Seminar pentru a ajunge preoţi?

O primă cauză ar fi schimbarea atitudinii familiei creştine faţă de viaţa consacrată. Cu câteva decenii în urmă, familiile erau, în general, numeroase şi nu era nicio problemă să dăruieşti un fiu sau o fiică slujirii lui Dumnezeu şi a Bisericii. Dimpotrivă, era considerată o binecuvântare, iar cel sau cea care urma această cale era dat ca un exemplu bun de urmat. Astăzi, în schimb, trăim într-o societate fluidă. Cuvântul de ordine este mobilitatea, de aceea multora le este frică să ia decizii pentru totdeauna. În ceea ce îi priveşte pe tinerii care vor să intre în Seminar observăm, pe de-o parte, că familia nu-i mai sprijină să facă această alegere şi, pe de altă parte, orizontul sacrului, al slujirii în Biserică nu mai este atractiv sau nu mai oferă aceeaşi satisfacţie ca altădată. De aceea, şi munca formatorilor din Seminar trebuie să ţină cont de fondul cultural cu care vin seminariştii, trebuie să-i însoţească în drumul lor de formare spre Sfânta Preoţie şi să-i ajute să-şi însuşească valorile şi calităţile de care au nevoie pentru a fi păstori pentru oamenii de astăzi.

- Sunteţi şi decan al Facultăţii de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi. Cine şi ce poate studia la această facultate?

Facultatea de Teologie Romano-Catolică pune la dispoziţia celor doritori să studieze teologia două programe pentru studiile de licenţă şi un program pentru studiile de master. Este vorba de Teologie Romano-Catolică Pastorală şi Teologie Romano-Catolică Asistenţă Socială, respectiv, Teologie Romano-Catolică Practică şi Misionară. La aceste programe de studii se poate înscrie oricine, indiferent de confesiunea religioasă, având diploma de bacalaureat, respectiv licenţă. Facultatea noastră nu este mare, dar se caracterizează printr-o atmosferă de familie, studenţii se cunosc între ei, stabilesc relaţii apropiate, inclusiv cu profesorii. Anul acesta, perioada de înscriere la facultate este 11-23 iulie. Mai multe detalii găsiţi pe site-ul facultăţii: ftrc.uaic.ro.

- Ştim că sunteţi pasionat de cărţi. Cum aţi dezvoltat pasiunea aceasta şi cum reuşiţi să le transmiteţi şi altora această dragoste faţă de cărţi?

Pentru mine, personal, lectura este o pasiune. Am citit de mic. Un prim stimulent l-am primit de la bunica mea, pe care am văzut-o citind Biblia. Un alt exemplu pentru mine a fost pr. Bernard Bişoc, un preot pensionar, stabilit la mine, în sat. Când a auzit că am intrat în Seminar (1983), m-a chemat la el şi mi-a zis că trebuie să mă pregătesc bine, să citesc mult, pentru ca atunci când va cădea regimul comunist să pot lucra la tipărirea cărţilor religioase şi la răspândirea lor în rândul credincioşilor. Nu am înţeles atunci la ce se referea (regimul comunist se ţinea încă bine!), însă, intrând în Seminar, am ţinut cont de sfatul lui şi, astfel, lectura a devenit hrana mea zilnică. Am citit din toate domeniile, considerând că dacă voi cunoaşte mai bine lumea în care trăiesc, îi voi putea ajuta mai mult pe oameni să cunoască adevărurile de credinţă. Şi acest lucru s-a concretizat în anul 2000 când, după întoarcerea de la studiile de la Roma, am înfiinţat Editura "Sapientia", împreună cu colegii de la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi. Astfel, în toţi aceşti ani, am reuşit să publicăm peste 700 de titluri de carte.

- Acum se pare că tiparul pierde teren în faţa digitalului...

Da, este o mare provocare. Încercăm să ne adaptăm la această lume digitală. Publicăm şi noi cărţi în format digital. Sunt unii care afirmă că azi nu se mai citeşte aşa mult ca în trecut, dar nu este aşa. Vă dau un exemplu. În primii ani, când mergeam prin parohii pentru a promova lectura cărţilor religioase, mi se spunea că o carte ce depăşeşte 100 de pagini şi costă mai mult de 10 lei nu va fi citită de nimeni. Surprinzător, în ultimii ani, lumea a început să cumpere mai multe cărţi. A crescut şi numărul comenzilor în mediul online. Există încă dorinţa de a citi şi de a ţine în mână o carte. Sunt bune şi cărţile online. După cum descoperirea tiparului a fost ceva revoluţionar, care a contribuit la răspândirea cărţilor, tot la fel, azi, telefonul mobil sau tableta pot ajuta la răspândirea cunoştinţelor.

- Cum vedeţi cartea în viitor, având în vedere lumea digitală în care trăim?

Eu sunt pasionat de carte. Mi-am format o bibliotecă încă de când eram elev şi, apoi, student la Iaşi şi la Roma. Aceasta s-a îmbogăţit acum cu cărţile publicate la "Sapientia". Deşi sunt multe cărţi, mărturisesc că îmi este foarte greu să mă despart de vreuna dintre ele, pentru că de fiecare mă leagă multe amintiri.

Ce va fi în viitor? Nu sunt un vizionar încât să spun unde va merge preocuparea pentru carte, însă sunt convins că omul va avea nevoie întotdeauna de educaţie, indiferent dacă va primi această educaţie punând mâna pe o carte sau folosind mijloacele moderne din era digitală.

- În finalul dialogului nostru, aş dori să le spuneţi cititorilor noştri de ce e nevoie să citească literatură cu conţinut religios, teologic.

Sigur, promovarea literaturii cu conţinut religios, teologic, nu se face în detrimentul literaturii din celelalte domenii ale cunoaşterii umane. Noi ne implicăm în popularizarea literaturii religioase şi a studiului teologiei pornind de la convingerea că "sufletul omului este în mod natural religios" şi, de aceea, are nevoie de o hrană potrivită, adică religioasă, care să-l ajute să păstreze legătura cu Dumnezeu. Apoi, dacă viaţa omului nu se sfârşeşte pe pământ, ci va continua în viaţa de dincolo, omul are nevoie să cunoască cine este acest Dumnezeu care l-a creat şi îl cheamă la comuniunea cu sine însuşi. Prin urmare, teologia se naşte din "dorul" omului după cel care l-a creat, din dorinţa de a-l cunoaşte mai bine pe cel după care suspină inima sa. De fapt, literatura religioasă, teologică nu este altceva decât mărturia pe care ne-o dau cei care au mers pe acest drum al cunoaşterii lui Dumnezeu şi acum vor să împărtăşească cu noi experienţa comuniunii lor cu Dumnezeu. Citind mărturiile lor, ne va fi şi nouă mai uşor să ajungem la cunoaşterea lui Dumnezeu şi să transmitem altora ceea ce ochii şi inima noastră au contemplat.