La sugestia Sfântului Părinte Papa Francisc, duminică, 24 iulie, se celebrează în Biserica Catolică cea de-a doua Zi Mondială a Bunicilor şi a Persoanelor Vârstnice.

"Pe mulţi bătrâneţea îi înfricoşează - spune papa în mesajul său pentru această zi -, o consideră un soi de boală pe care e mai bine să o eviţi, decât să interacţionezi cu ea."

Ţinând cont de "cultura rebutului" despre care ne-a vorbit tot Papa Francisc, vedem şi astăzi cum de multe ori bătrânii sunt marginalizaţi. Întâlnim deseori expresii ca: "Şi-a trăit viaţa! De la el nu mai putem aştepta nimic! E pe linia moartă..."

În contextul nostru local eclezial, călăuziţi şi de cuvintele Papei Francisc, dar şi de bogăţia cuvântului lui Dumnezeu, descoperim că vârsta bătrâneţii înseamnă, de fapt, experienţă de viaţă, bogăţie spirituală şi culturală. "Cine nu are un bătrân, să-şi cumpere!", spune o vorbă.

Mulţumim lui Dumnezeu pentru părinţii noştri în vârstă, pentru bunici şi pentru toate acele persoane care prin experienţa lor de viaţă contribuie la binele spiritual şi material al Bisericii locale.

Într-o lume a tehnologiei, când avem impresia că le găsim pe toate pe reţelele de socializare, s-ar putea să fim încercaţi de ispita de a-i marginaliza pe vârstnici, considerând că, oricum, nu mai e nevoie de sfaturile lor, că oricum sunt "învechite". Dar un cuvânt bun, un surâs, o încurajare, o îmbrăţişare, mâna întinsă a bunicilor pentru copiii şi nepoţii lor, toate acestea nu pot fi înlocuite niciodată, chiar dacă beneficiem de cea mai înaltă tehnologie.

În acest fel, marginalizaţi şi de multe ori obosiţi, vârstnicii şi bunicii noştri strigă către Dumnezeu, autorul vieţii, folosindu-se de cuvintele psalmistului: "Nu mă respinge în timpul bătrâneţii mele, / nu mă părăsi când mi se termină puterile" (Ps 71,9). Acelaşi psalm însă (cf. v. 14-20) ne ajută să înţelegem că, de fapt, bătrâneţea nu înseamnă doar deteriorarea naturală a trupului, părul alb sau scurgerea inevitabilă a timpului, ci înseamnă mai ales darul unei vieţi lungi. Prin urmare, a îmbătrâni nu este o povară sau o condamnare, ci o binecuvântare, o adevărată binecuvântare!

La îndemnul Sfântului Părinte Papa Francisc, după ce vom înălţa un gând de mulţumire lui Dumnezeu pentru părinţii sau bunicii noştri în vârstă, vă îndemn, mai ales cu ocazia celei de-a doua Zile Mondiale a Bunicilor şi a Persoanelor Vârstnice, să-i vizitaţi pe bătrânii singuri din comunităţile dumneavoastră. Să le oferiţi un cadou, cum ar fi o floare sau ceva dulce, şi să citiţi împreună cu ei din cuvântul lui Dumnezeu, să recitaţi un mister din Rozariu, de ce nu, să-i ajutaţi făcându-le curăţenie, să le aduceţi o găleată cu apă, să le tăiaţi un braţ de lemne şi multe altele, convinşi fiind că o astfel de vizită, cu o astfel de ocazie, este una dintre posibilităţile de a obţine indulgenţa plenară.

Întâlnirea dintre tineri şi bătrâni, prietenia care poate rezulta sunt două dintre semnele care arată că bătrânii vor da roade şi la bătrâneţe, vor fi utili şi se vor simţi binecuvântaţi.

În acest sens, îi sfătuim pe preoţi ca una dintre Liturghiile de duminică, 24 iulie, să fie dedicată celebrării acestei zile cu bătrânii şi bunicii parohiei. Să amintească în cadrul omiliei exemplul înălţător al sfinţilor Ioachim şi Ana, bunicii lui Isus, precum şi temele propuse cu această ocazie de către Dicasteriul pentru Laici, Familie şi Viaţă, din Vatican.

Împreună cu PS Petru Sescu, episcopul auxiliar, dar mai ales împreună cu PS Petru Gherghel, episcopul nostru emerit, vă binecuvântăm, dragi persoane vârstnice, dragi bunici, şi vă asigurăm de rugăciunea şi preţuirea noastră.

+ Iosif Păuleţ, episcop de Iaşi