de Vlad Ropotică
În preajma fiecărui Crăciun, copiii, tinerii, dar şi cei mai mari îşi amintesc de unele dintre cele mai frumoase pagini ale literaturii universale dedicate marii sărbători. Capodopere vechi, autori celebri, cărţi fascinante, care ies din umbrele bibliotecilor, şi chiar filmele de la Hollywood ne fac sărbătorile mai frumoase.
Dacă ar fi să facem o listă a acestor opere şi capodopere, evident, cu toţii ne-am gândi prima dată la Charles Dickens şi la minunata sa carte "Un colind de Crăciun". Este vorba despre povestea unui afacerist avar, însingurat şi cu sufletul rece ca vremea de decembrie. Cartea lui Dickens deschide cititorilor o zonă de autoanaliză. Asemenea bătrânului Scrooge, eroul lucrării, fiecare om care sărbătoreşte Crăciunul trebuie să răspundă unei chemări la căldură sufletească şi generozitate.
Dar Dickens nu este un caz izolat. Mulţi scriitori importanţi au dedicat pagini valoroase acestei sărbători. Agatha Christie, Truman Capote, John Grisham sau Fiodor Dostoievski sunt doar câteva nume de autori celebri cu lucrări, mai mici sau mai mari, care se concentrează pe tema Crăciunului. Totuşi, aş vrea să vă deschid pofta lecturii cu alte două nume. Sunt doi prieteni apropiaţi, doi creştini devotaţi, ale căror lucrări au păstrat mereu sâmburele creştin, şi anume C.S. Lewis şi J.R.R. Tolkien.
Citită de milioane de copii, povestea lui Lewis despre ţinutul fermecat Narnia conţine, la un moment dat, o referinţă foarte importantă la Crăciun. Creat ca un loc paradisiac, guvernat de armonie şi frumuseţe, tărâmul Narnia căzuse, din greşeala unui om, în frig, întuneric şi moarte şi se afla sub stăpânirea unei vrăjitoare. Accidental sau nu, patru copii ajung pe acest tărâm şi, în doar câteva ore, totul se schimbă. Deşi vrăjitoarea făcuse ca mereu să fie iarnă, dar niciodată Crăciun, sosirea copiilor i-a dat peste cap planurile. În Narnia, copiii îl întâlnesc pe Moş Crăciun, întors din exil, care le oferă daruri speciale pentru a alunga răul şi a vindeca lumea. Cu această mare sărbătoare nu începe doar îmblânzirea vremii, ci şi vindecarea lumii de rău.
Despre Tolkien, un catolic fervent, şi operele sale cu subtile şi măreţe referinţe la creştinism s-a scris mult. Acum, aş vrea să mai amintesc un moment din celebra sa trilogie "Stăpânul Inelelor", care să ne însoţească în aceste momente tulburi. Popoarele libere ale Pământului de Mijloc erau ameninţate cu robia şi distrugerea de către un Stăpân al Întunericului, Sauron. Puterea acestui erou diabolic stătea într-un mic inel, care, pentru a fi distrus, trebuia aruncat în măruntaiele pământului, de unde ieşise. Pentru a duce această misiune la îndeplinire, în casele elfilor (simbol al îngerilor) se formează o echipă care pleacă în lumea oamenilor ca să distrugă răul. La plecare, în ziua de 25 decembrie, ei primesc descrierea misiunii lor ca fiind aducerea păcii tuturor ţinuturilor libere. Sună cunoscut? În ziua de Crăciun auzim îngerii rostind "pe pământ pace oamenilor".
Da, în jurul nostru nu pare a domni pacea. Discordia, ura şi războiul încă sunt prezente peste tot. Oamenii se urăsc mai lesne decât se iubesc. Dar cei doi prieteni, anglicanul Lewis şi catolicul Tolkien, ne transmit un mesaj special: Crăciunul e vremea vindecării de ură şi război şi momentul de a căuta şi a sădi pacea. Crăciunul este un moment special, în care lumea se vrea mai bună, dar nu din întâmplare, ci, aşa cum notau cei doi mari scriitori, pentru că, în lumea noastră deformată de răutate, a coborât un prinţ, un Prinţ al Păcii.
