de Vlad Ropotică
Pe insula grecească Corfu, Elisabeta, împărăteasa Austriei, cunoscută ca Sisi, şi-a construit un mic palat ca reşedinţă de vară departe de rigiditatea şi cenuşiul curţii vieneze. A numit locul Achilleion, în cinstea lui Ahile, eroul mitologiei elene.
Chiar la intrarea în frumosul palat, vizitatorii de azi pot admira, într-o capelă mică destinată rugăciunilor lui Sisi, o imagine foarte frumoasă a Fecioarei Maria, Stella Maris. Se spune că a fost pictată la cererea expresă a împărătesei, care avusese un vis despre o teribilă furtună pe mare. Venind mai aproape de noi, la doar câţiva ani de la construirea palatului corfiot, o altă regină, a României de această dată, construia la Balcic, pe malul Mării Negre, o reşedinţă liniştită pentru zilele de odihnă. Pentru momentele de rugăciune, regina Maria a cerut construirea unei mici capele, după planurile ei, capelă pe care a numit-o, de asemenea, Stella Maris.
Şi regina Maria şi împărăteasa Sisi şi-au aşezat momentele de rugăciune, cele mai intime şi mai profunde, sub ocrotirea Fecioarei Maria, Steaua Mării. Care a fost motivul acestei alegeri? Şi de ce o asociază creştinii pe Maria cu marea? Chiar noi, românii, am stabilit Ziua Marinei, a marinarilor şi tuturor oamenilor mării pe 15 august, în ziua Adormirii Maicii Domnului. Oare de ce?
Erudiţii care studiază primele veacuri creştine susţin că am avut iniţial de-a face cu o eroare de copist, care, pornind de la numele original ebraic Maryam, tradus de Sfântul Ieronim ca stilla maris ("picătură a mării"), l-a redat prin stella maris ("steaua mării"). Este însă clar că generaţii întregi de creştini, chiar din Antichitatea târzie, au privit la imaginea Fecioarei Maria ca la o sursă de linişte şi ocrotire, chiar şi în timp de furtună.
Simbolurile primelor veacuri creştine, ce au fost aşezate în dreptul Preacuratei, precum şi imaginile ei biblice ne pot încuraja în această asociere de ghid pe ape tulburi. De pildă, un foarte vechi rol, recunoscut Mariei de către creştini, este acela de călăuzitoare, de ghid, de îndrumător. Asemenea marinarilor în timpul furtunilor, orice om poate să experimenteze senzaţia de rătăcire, de pierdere a direcţiei. Teama de necunoscut, viitorul incert sunt asemenea negurii prin care navighează marinarii. Dificultăţile, dezamăgirile, problemele zilnice sunt asemenea valurilor înalte ce lovesc în corăbii. Iar atunci când totul pare confuz, nesigur, dificil, oamenii au nevoie de repere certe.
Cristos s-a identificat pe sine ca fiind reperul clar, drumul, calea. Creştinii au înţeles de timpuriu însă că diverse valuri şi furtuni ne pot distrage ochii de la acest drum. Şi atunci, asemenea clipelor de la nunta din Cana Galileei, mama lui Isus este cea care indică spre el, ne repune pe drum.
Stella Maris, "steaua mării", această imagine a Fecioarei Maria este tocmai raza de lumină care alungă ceaţa şi ne arată din nou drumul, semnificaţia vieţii noastre. În acest sezon, în care mulţi dintre noi iau contact cu marea, ce-i drept mai mult de pe mal, putem să ne gândim puţin la propriile valuri, la momentele de confuzie şi rătăcire şi să cerem din nou o lumină cerească care să ne conducă înapoi pe drumul corect, pe drumul spre viaţă.
