• A. (e-mail). "Sunt în vacanţă şi încerc să profit de acest timp pentru a sta cât mai mult cu tata. Este un om deosebit, harnic şi foarte credincios. În oraşul în care studiez, frecventez biserica destul de des, uneori şi în timpul săptămânii, atunci când cursurile îmi permit acest lucru. Aici, acasă, vine părintele numai duminica, pentru că suntem filiala parohiei. Recunosc că îmi lipseşte Sfânta Liturghie animată de orgă şi cor, dar acum am şi posibilitatea să particip la Sfânta Liturghie transmisă online dintr-o biserică. Se bucură şi tata când participă online şi este foarte mulţumit! Fericirea i se va multiplica mai ales atunci când emisiunile de la radio ERCIS FM se vor putea auzi şi la aparatul său de radio. A venit acasă în culmea fericirii după ce părintele a anunţat în biserică, la sfârşitul Liturghiei, că în curând va fi frecvenţă şi în localitatea noastră. Era atât de fericit, parcă primise un hectar de pământ. Am făcut gluma cu pământul pentru că munceşte foarte mult, nu pot să-l determin să vândă animalele şi să dea în arendă pământul. Mi-a replicat într-o zi că o să vină timpuri grele pentru noi, cei tineri: «Voi nu vreţi să munciţi pământul şi aveţi pretenţia să mâncaţi sănătos, cât mai natural. Acest lucru nu are cum să se întâmple de vreme ce căutaţi să duceţi o viaţă atât de comodă». Tind să-i dau dreptate în unele privinţe, dar totuşi, vreau să-l conving să nu mai muncească aşa mult, chiar dacă este proaspăt pensionat şi în plină forţă."
Într-adevăr, este o mare binecuvântare tehnica modernă, mai ales atunci când este folosită cu maxim discernământ. Ceea ce ne-aţi expus este o încurajare pentru noi în a munci cu şi mai mult elan pentru ca mesajul lui Dumnezeu să ajungă în cât mai multe case. Sunteţi un exemplu de urmat şi sperăm ca tot mai mulţi să vă imite. Rugăciunea este cea care ne ţine aproape de Dumnezeu şi de cei din jur. Sperăm ca atunci când citiţi aceste rânduri să fie şi frecvenţa de radio ERCIS FM în localitatea dv. Cu privire la "hectarul de pământ", trebuie să-i înţelegem pe cei care în timpul comunismului au fost robiţi în a munci pământul şi poate de multe ori nu aveau ce să mănânce, totul li se lua. Mulţi taţi, constrânşi de împrejurări (poate chiar şi bunicul dv.), au trebuit să plece la celălalt capăt al ţării pentru a agonisi o fărâmă de pâine, pentru ca familia să poată supravieţui. De aceea ţin unii părinţi la pământ, pentru că ştiu prin câte au răzbătut părinţii şi bunicii lor. Mulţi au fost forţaţi să meargă la muncă în mină sau la Canalul Dunăre - Marea Neagră pentru a-şi aduce contribuţia patriotică şi, din păcate, unii nu s-au mai întors, au plătit cu preţul vieţii. Ca urmare, avem datoria să ne rugăm cu multă pietate pentru toţi aceia care s-au sacrificat pentru familia şi semenii lor.
• Anonim (e-mail). "Sunt căsătorită de aproximativ 20 ani şi am trei copii minunaţi. Îi mulţumesc bunului Dumnezeu că sunt sănătoşi, ascultători şi cu simţul responsabilităţii (mai ales când e vorba de şcoală). Până aici, totul bine şi frumos. În schimb, am un soţ gelos şi necredincios. Nu este violent, este un tată bun pentru copii şi îi iubeşte, dar pe mine mă terorizează. În programul meu zilnic îmi fac loc şi pentru rugăciune. Este adevărat că nu merg în fiecare zi la biserică, dar niciodată nu am lipsit în zi de duminică. Cu toate acestea, nu simt că Dumnezeu îmi ascută rugăciunile şi parcă nu mai am chef să mă rog. Îmi doresc ca soţul meu să fie mai tandru şi să aibă încredere în fidelitatea mea. Atunci când mă întorc de la serviciu, de la piaţă sau chiar de la biserică şi vine cu întrebări de genul: «Unde ai fost? Cu cine te-ai întâlnit? Ce ai vorbit?», mă provoacă la ceartă. L-am ameninţat de mai multe ori că dau divorţ, am obosit în a mai suporta posesia şi presiunea lui..."
În cazul dv., divorţul nu este o soluţie. Soţul suferă de o boală aproape cronică şi trebuie ajutat. Sunteţi singura persoană care îl poate ajuta şi chiar vindeca, bineînţeles cu ajutorul harului lui Dumnezeu. Luaţi legătura şi cu pr. Felician Tiba, care este director al Oficiului pentru Familii, şi faceţi un drum de discernământ împreună. Nu va fi uşor, dar trebuie să aveţi încredere în milostivirea lui Dumnezeu. Am găsit pentru dv. un pasaj, care sperăm să vă ajute, în cartea "Prilej sau ispită?" de pr. iezuit Silvano Fausti, p. 120, Editura "Viaţa Creştină": "Oricum, când e ceaţă, nu schimba drumul: ţine-l cu hotărâre pe cel pe care îl întrevăzuseşi la lumina soarelui şi nu-l abandona din cauza disconfortului. Când te afli în dificultatea de a îndeplini hotărârile bune, nu le abandona. E normal să fii combătut de cel rău dacă îl combaţi. Mergi înainte liniştit în ceea ce stabiliseşi să faci. Când, de exemplu, în rugăciune eşti arid, plin de distracţii şi fără chef, mai atent la o muscă decât la Dumnezeu, ai vrea să nu te mai rogi, dacă nu pentru altceva, din respect. Totuşi, nu renunţa! Oferă-i Domnului această situaţie şi roagă-te doar un minut în plus! Vei vedea foloasele".
