de Iosif-Gabriel Fodor

Ce este Paştele? "Sărbătoare religioasă celebrată de creştini în amintirea învierii lui Cristos", spunem mereu acest lucru, parcă din instinct, fără să realizăm cu adevărat sensul.

În obiectivitatea şi superficialitatea cu care ne exprimăm, uităm să gândim spre frumos. Pentru unii, Paştele reprezintă doar un motiv pentru o vacanţă. Pentru alţii, doar mâncare şi unele tradiţii practicate pentru că aşa trebuie, pentru că aşa fac toţi...

Dar Paştele e mai mult decât definiţii comune, vacanţă sau tradiţii. Cristos, prin Paştele său, ne-a mântuit. Paştele este centrul credinţei creştine, raţiunea de a fi a acesteia.

Sfântul Paul relatează în Scrisoare întâi către Corinteni: "Dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră şi zadarnică este credinţa voastră" (1Cor 15,14).

În zilele noastre, în rândul tinerilor mai ales, credinţa e parcă ceva vechi, demodat, iar Paştele lipsit de valoare. Mergem la biserică, aprindem lumânări, dar acest lucru parcă nu ne atinge. Ne complăcem poate în unele tradiţii, dar uităm că acestea sunt făcute pentru a da un plus de strălucire unei realităţi mai mari şi mai profunde, nu pentru a fi ele în sine un scop.

Dar cum putem trăi mai bine bucuria Paştelui, cum putem cunoaşte mai bine această sărbătoare?

Avem Postul Mare, un timp special de pregătire, în care este foarte bine să fixăm şi să respectăm câteva propuneri. Renunţările, oricât de mici, nu au voie să lipsească. De asemenea, prin participarea la Calea sfintei cruci rememorăm pătimirea şi moartea lui Isus, parte a misterului pascal. Staţiunile pe care le facem ne pun pe gânduri cu privire la atâtea aspecte ale vieţii spirituale: dacă am fost intransigenţi cu ceilalţi şi am condamnat, dacă am avut spirit altruist şi am intervenit pentru alţii, dacă am avut simţul compasiunii, dacă ne-am gândit la propria moarte. Postul Mare vrea să ne confrunte cu noi înşine. Un lucru foarte bun este şi participarea, poate mai atentă, la Sfânta Liturghie şi citirea unor texte biblice, pe care să le interiorizăm şi să le punem în practică. Sfântul Augustin spune: "Nu e de niciun folos să ascultăm învăţăturile dacă nu le trăim".

Odată cu vârsta, nu trebuie să creştem doar fizic sau intelectual, ci şi spiritual. Trebuie să-l cunoaştem mai bine pe Dumnezeu, să-l iubim şi să ne lăsăm călăuziţi de el. Toate acestea trei ne vor asigura o creştere armonioasă: cunoaştere, iubire, călăuzire. Dumnezeu l-a dat pe unicul său Fiu pentru mântuirea noastră. Dumnezeu ne-a iubit atât de mult. Ce merit avem noi? Când ne gândim la acest lucru, ar trebui să ne fie imposibil să rămânem indiferenţi. Din coasta străpunsă a Mântuitorului a ieşit sânge şi apă, care simbolizează sacramentele vieţii noi. Imaginea Răstignitului va primi din partea noastră o privire atentă, meditativă.

Ce bucurie că ne putem naşte la o viaţă nouă! O bucurie pe care am vrea să o trăim zilnic...

Însuşi cuvântul Pesah (Paşte) înseamnă "trecere", cea a poporului Israel din sclavia egipteană la o viaţă liberă şi cea a noastră, din întuneric la lumină. Isus s-a dăruit total, iar după învierea sa rămâne prezent între şi pentru noi în Sfânta Euharistie. S-a dăruit pentru toţi. Paştele nu este doar pentru cei mai în vârstă, ci şi pentru tineri, pentru fiecare. Pentru cei care vor să se orienteze după lumină.

Să încercăm, aşadar, să ne apropiem de sărbătoarea Paştelui, lăsându-ne atraşi de Dumnezeu şi căutând să trăim conştiincios credinţa, pentru a putea resimţi din plin sărbătoarea învierii.