Un suflet nu este sfânt pentru că Dumnezeu îl ia ca instrument. E ca şi un artist care foloseşte un penel sau altul. Pentru ce unul sau altul rămâne deoparte? Doar nu este mai puţin penel şi probabil mai bun decât celălalt. În orice caz, a fi întrebuinţat la lucrarea maestrului nu dă nimic celui dintâi... A nu-şi atribui nimic, a nu considera mai mare pe acesta sau pe acela, ci a îndrepta totul spre Dumnezeu: iată calea cea bună! (CSG 161, în C. Tonnelier, Trăirea zilnică a evangheliei împreună cu Sfânta Tereza a Pruncului Isus, Ed. Presa Bună, p. 331).
