În Ziua Mondială a Misiunilor, care se celebrează în fiecare an în penultima duminică din octombrie, amintim cu recunoştinţă toate persoanele care, cu mărturia lor de viaţă, ne ajută să reînnoim angajarea noastră baptismală de a fi apostoli generoşi şi bucuroşi ai evangheliei. Amintim în special pe cei care au fost capabili să pornească la drum, să părăsească ţara şi familia pentru ca evanghelia să poată ajunge fără întârzieri şi fără frici în colţurile de popoare şi oraşe unde atâtea vieţi sunt însetate de binecuvântare.
A contempla mărturia lor misionară ne stimulează să fim curajoşi şi să-l rugăm cu insistenţă «pe Domnul secerişului să trimită lucrători în secerişul său» (Lc 10,2); de fapt, suntem conştienţi că vocaţia la misiune nu este un lucru din trecut sau o amintire romantică din alte timpuri. Astăzi, Isus are nevoie de inimi care să fie capabile să trăiască vocaţia ca o adevărată istorie de iubire, care să le facă să meargă la periferiile lumii şi să devină mesagere şi instrumente de compasiune. Şi este o chemare pe care el o adresează tuturor, deşi nu în acelaşi mod. Să ne amintim că există periferii care se află aproape de noi, în centrul unui oraş sau în propria familie. Există şi un aspect al deschiderii universale a iubirii care nu este geografic, ci existenţial. Mereu, dar în special în aceste timpuri de pandemie, este important de a creşte capacitatea zilnică de a lărgi cercul nostru, de a ajunge la cei pe care în mod spontan nu i-am simţi parte a «lumii mele de interese», deşi sunt aproape de noi (cf. Enciclica Fratelli tutti, 97). A trăi misiunea înseamnă a ne aventura să cultivăm aceleaşi sentimente ale lui Cristos Isus şi a crede cu el că persoana care este lângă mine este şi frate al meu, şi soră a mea. Fie ca iubirea sa plină de compasiune să trezească şi inima noastră şi să ne facă pe toţi discipoli misionari.
Papa Francisc, din Mesajul pentru Ziua Mondială a Misiunilor 2021
