de av. Mihaela Ciobanu

• M. Popescu (Huşi). "În luna iulie 2021 am fost accidentată pe trecerea de pietoni şi am fost internată cu multiple traumatisme şi fractură de bazin. Pe baza biletului de externare am fost la Institutul de Medicină Legală şi mi-a fost eliberat un certificat medico-legal care menţionează că am nevoie de 180 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Poate fi tras la răspundere şoferul vinovat de săvârşirea faptei?"

Persoana vinovată de producerea accidentului de circulaţie poate fi trasă la răspundere atât în latură civilă, cât şi în latură penală. Astfel, în cazul în care se dovedeşte, pe baza probelor administrate, că şoferul este vinovat de producerea accidentului, atunci acesta poate fi condamnat la o pedeapsă cu închisoarea pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art. 196 din Codul penal.

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, potrivit art. 196 al. 6 din Codul penal. Conform art. 295 din Codul de procedură penală, punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere. Plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau procurorului, potrivit legii.

Potrivit art. 296 din Codul de procedură penală, plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de trei luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârşirea faptei. Când persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de trei luni curge de la data când persoana îndreptăţită a reclama a aflat despre săvârşirea faptei. Plângerea prealabilă greşit îndreptată se consideră valabilă, dacă a fost introdusă în termen la organul judiciar necompetent. Plângerea prealabilă greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată se trimite, pe cale administrativă, organului judiciar competent.

Având în vedere dispoziţiile legale invocate anterior, menţionăm că în situaţia în care în termenul de trei luni de zile nu aţi formulat plângere împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului, organele de cercetare penală nu vor face cercetări sub aspectul săvârşirii faptei de vătămare corporală din culpă.

În ceea ce priveşte latura civilă, puteţi formula în dosarul penal cerere de constituire de parte civilă şi solicita acordarea unor sume de bani cu titlu de despăgubiri materiale şi daune morale. De asemenea, puteţi solicita introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a societăţii de asigurare unde avea încheiată poliţa de asigurare RCA şoferul vinovat de producerea accidentului pentru ca daunele solicitate de dv. să fie suportate de firma de asigurare. Precizăm că sumele solicitate trebuie probate cu acte şi martori.

• C. Diac (Iaşi). "Am depus la Judecătoria Iaşi o cerere de revendicare, dar persoana chemată în judecată, între timp, mi-a eliberat terenul. În ce condiţii pot renunţa la judecată?"

Potrivit art. 406 din Codul de procedură civilă, reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă. Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

Dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.

Dacă reclamantul renunţă la judecată la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunţarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunţă la judecată, instanţa va acorda pârâtului un termen până la care să îşi exprime poziţia faţă de cererea de renunţare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunţare.

Când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză.