de pr. Iosif Dorcu
Karnataka este unul dintre cele 28 de state ale Indiei, situat în sud, cu capitala la Bengaluru (cu o populaţie de 4,5 milioane locuitori). Aici se află sanctuarul Shivaji Nagar, una dintre cele mai vechi biserici şi prima declarată, în acest stat, basilica minor.
Bengaluru nu era un oraş prea mare când a apărut creştinismul în zonă, mai exact pe la anul 1648. Primii creştini s-au stabilit în Srirangapattana, capitala de atunci a provinciei Mysore. Chiar în Bengaluru, prima biserică numită şi "Capela Tamburinilor" se va construi în timpul mandatului lui Hyder Ali (1724-1725). Pe timpul domniei lui Tippu Sultan (1750-1799), musulman care i-a persecutat atât pe creştini, cât şi pe hinduişti, supranumit şi "tigrul din Mysore", misionarii au fost forţaţi să plece din Mysore. Viaţa creştinilor a fost foarte grea până la moartea acestuia, în anul 1799. Fiind un opozant al ocupaţiei engleze, abia acum trupele britanice cuceresc Srirangapattana.
Pe la anul 1800, soseşte aici preotul francez Antoine Dubois, care începe redresarea religiei catolice. Străbate o mulţime de sate, vizitează familiile catolice şi acordă atât asistenţă spirituală, cât şi sanitară. În anul 1803, preotul Dubois construieşte o capelă acoperită cu paie pentru nişte creştini sosiţi aici din Tamil Nadu, din oraşul Gingee. În acest sat unde aceşti migranţi au venit pentru a cultiva orez, aceasta era cunoscută drept "Capela Prezentării Preasfintei Fecioare Maria la Templu". Pe locul acestei capele se află azi marele sanctuar. În anul 1811, acelaşi preot a construit o capelă mai mare unde celebra Liturghia atât pentru catolicii europeni, cât şi pentru localnici. Doi ani mai târziu, cu ajutorul englezilor, măreşte capela şi îi dă numele de Biserica "Purificării Fecioarei Maria", sărbătoare celebrată la 2 februarie (devenită ulterior "Întâmpinarea Domnului"). Anul 1813 poate fi considerat anul de naştere al sanctuarului. Succesorul părintelui Antoine Dubois, Andreas, un preot indian, a edificat o biserică în formă de cruce, dar a fost distrusă în 1832.
Abia între anii 1856 şi 1882 sanctuarul a fost refăcut, primind din nou numele de "Prezentarea Maicii Domnului la Templu" (21 noiembrie). Sanctuarul, aşa cum se poate vedea azi, a fost finalizat de pr. Kleiner, iar consacrarea a fost celebrată de către episcopul Jean-Yves-Marie Coadou, vicar apostolic de Mysore, în ziua de 8 septembrie 1882, în prezenţa a 35 de preoţi şi cam 5.000 de pelerini.
Papa Paul al VI-lea, în anul 1973, a ridicat sanctuarul la rangul de basilica minor, fiind a şasea din India care primea acest titlu. Anual, între 30 august şi 7 septembrie, se face aici o novenă ca pregătire pentru marea celebrare din 8 septembrie şi se celebrează Liturghii în limbile engleză, kannada şi tamil.
Bazilica, într-un stil gotic somptuos, este împodobită cu arcade, diferite frize decorative şi vitralii. Multe coloane cu capiteluri bogat ornamentate în stil corintic îi conferă o solemnitate aparte. Vitraliile au fost distruse în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar au fost refăcute în anul 1947.
Punctul principal al sanctuarului îl constituie o statuie miraculoasă a Sfintei Fecioare cu Pruncul în braţe, ce datează de la anul 1875. Maria este îmbrăcată într-un sari specific indiencelor, colorat mai ales în roşu şi portocaliu.
În cele nouă zile premergătoare sărbătorii din 8 septembrie trec pe la sanctuar cam 500.000 de pelerini, femeile toate purtând sariuri portocaliu deschis, iar statuia este purtată pe străzile oraşului în imense procesiuni.
