de pr. Felix Roca
Am văzut în numărul trecut că nu există un progres spiritual fără dorinţe nobile, idealuri înalte, ţeluri alese, şi că tinereţea adevărată este caracterizată de aceste dorinţe care dau sens vieţii, care devin "făuritoare" ale viitorului, înnobilând prezentul.
Însă "viaţa bate filmul" şi de aceea nu totul este atât de roz precum pare. Ce te faci atunci când, însufleţit de idealuri înalte şi dorinţe nobile, descoperi numeroase piedici în a-ţi vedea visurile împlinite, în a te ridica?
A vorbi despre dorinţă înseamnă a vorbi şi despre lipsă, despre o luptă pentru a atinge un bine pe care încă nu îl posezi. Aşadar, cealaltă faţă a medaliei dorinţei este dată de limite. Fără îndoială, le-ai experimentat de multe ori atunci când, din diferite motive, nu ai reuşit să împlineşti ceea ce îţi doreai cu ardoare. Bineînţeles, nu vorbim de dorinţe fantasmagorice, ci de acele dorinţe realiste pe care nu le-ai văzut împlinite. Chiar dacă uneori nu îţi convine, dorinţa şi limita merg mână în mână, iar dacă Dumnezeu a dorit lucrul acesta, înseamnă că în acest aspect există o valoare care se cere a fi descoperită.
Când dorinţa este unită cu o conştiinţă a limitei, se trăieşte o viaţă reală. Dacă te gândeşti bine, de fapt, o limită este aceea care dă forţă şi frumuseţe unei dorinţe. De exemplu, dorinţa de a ajunge pe vârful unui munte poate să fie arzătoare tocmai pentru că nu este un lucru uşor, pentru că trebuie să ţii cont de forţele şi capacităţile tale, trebuie să te pregăteşti într-un anumit mod, să devii conştient de dificultăţi etc. La fel se întâmplă cu dorinţa de a trăi o iubire adevărată, de a întemeia o familie, de a avea un loc bun de muncă etc. Dacă totul ar fi posibil printr-o simplă pocnire de degete, atunci orice dorinţă şi-ar pierde "gustul". Doar imaginaţia îţi permite să realizezi tot ceea ce îţi doreşti, însă rămâi doar pe tărâmul viselor amăgitoare.
Limitele cu care te confrunţi te ajută să descoperi capacitatea de a putea obţine mai mult, de a tinde mai sus, de a avea aspiraţii mai înalte. Multe aspecte importante ale vieţii trebuie să le cucereşti descoperind că ceea ce nu ai reuşit ieri, ai realizat azi prin efort şi perseverenţă. "Pesimistul vede dificultăţi în orice oportunitate. Optimistul găseşte oportunităţi în orice dificultate", spunea Winston Churchill. O viaţă comodă şi lejeră nu poate aduce împlinire. Iată de ce este atât de important să nu te opreşti în faţa dificultăţilor, ci să te întrebi în ce fel le poţi depăşi.
Mai este un aspect al binomului dorinţă-limită de care ar trebui să ţii cont. Limitele, dificultăţile, greutăţile pe care le întâlneşti în viaţă îţi amintesc că eşti un om, şi nu un înger sau chiar Dumnezeu. Există atâta manie de putere, atâta obsesie de a obţine avantaj personal fără niciun fel de scrupul, încât persoanele "contaminate" în acest fel nu numai că se amăgesc că sunt zei, ci devin monştri. Nu ni se cuvine totul, nu putem face totul, nu ni se împlineşte totul... Şi acest lucru este atât de sănătos pentru noi!
Nu în ultimul rând, limitele te pot ajuta să găseşti forţe mereu noi la Dumnezeu. Sfântul apostol Paul a înţeles foarte bine acest lucru şi de aceea spunea: "Atunci când sunt slab, atunci sunt puternic" (2Cor 12,10). Tot el avea o altă convingere: "Toate le pot în cel care mă întăreşte" (Fil 4,13). Fragilitatea, vulnerabilitatea, obstacolele, încercările te pot îndrepta spre Dumnezeu pentru a purifica dorinţele tale şi pentru a găsi forţa necesară să împlineşti ceea ce este conform cu voinţa divină, spre binele tău.
