de pr. Iosif Dorcu
Pe autostrada de la Budapesta spre Satu Mare, dacă la intersecţia Hatvan se virează spre nord, la doar 45 de km se ajunge la sanctuarul foarte popular şi cu o istorie de peste nouă secole, Mátraverebély-Szentkút.
Situat între coline împădurite, într-un peisaj superb, într-o linişte totală, nu departe de graniţa cu Slovacia, pelerinul găseşte aici un loc minunat de rugăciune şi reculegere. Se povesteşte că, în anul 1091, sfântul rege Ladislau, ajungând în aceste ţinuturi, era în mare pericol de a cădea într-o prăpastie, dar a reuşit să se salveze într-un mod miraculos.
Prima minune amintită aici s-a petrecut în secolul al XII-lea, când Sfânta Fecioară Maria cu Pruncul în braţe a apărut unui păstor din Verebély care era mut. Ea i-a poruncit să sape puţin în pământ, de unde va izvorî apă, apoi să bea din aceasta. Tânărul a făcut întocmai, şi imediat a început să vorbească.
În anul 1210, deoarece aici, la izvorul miraculos, venea un mare număr de pelerini, a fost construită o primă capelă care, în anul 1258, primeşte privilegiul de a oferi pelerinilor indulgenţă plenară. În anul 1400, sanctuarul era deja una dintre cele mai mari destinaţii de pelerinaj din Europa. Papa Clement al XI-lea, în anul 1700, a cerut o examinare amănunţită a tuturor miracolelor de la Mátraverebély-Szentkút, şi toate au fost recunoscute ca autentice. Imediat după aceea, în anul 1705, s-a construit prima biserică de piatră, însă finalizarea bisericii, aşa cum este astăzi, s-a realizat în perioada 1758-1763, la iniţiativa unui preot eremit, Ádám Antal Bellágh, ca semn de recunoştinţă pentru vindecarea unui mare om politic, János Almásy.
În peşterile acestor coline din jurul sanctuarului au trăit mulţi eremiţi, ultimul fiind Jozafát Dobát, care a murit în anul 1767 şi este înmormântat în bazilică.
Mult timp sanctuarul a fost în grija călugărilor cistercieni, dar în secolul al XIX-lea a fost preluat de către franciscanii minori.
Din cauza reformelor religioase înfăptuite de împăratul Iosif al II-lea (1741-1790) pelerinajele au scăzut oarecum în importanţă, dar după anul 1920 se observă o nouă înflorire.
În anul 1950, comuniştii i-au alungat pe franciscani şi au confiscat mănăstirea, transformând-o în cămin pentru vârstnici.
După 1989, călugării revin şi dezvoltă progresiv tradiţia pelerinajelor. În anul 2006, cardinalul Péter Erdő, cu ocazia sărbătorii Adormirea Maicii Domnului, a declarat biserica de la Mátraverebély-Szentkút sanctuar naţional, iar sărbătoarea oficială este în duminica mai apropiată de data de 15 august. Din anul 2016, sanctuarul este afiliat Bazilicii "Santa Maria Maggiore" din Roma. Anual cam 200.000 de pelerini vizitează sanctuarul.
Atracţia principală o constituie, desigur, statuia Maicii Domnului cu Pruncul în braţe. În mâna stângă Fecioara Maria are un sceptru. În anul 2014, statuia Mariei cu Pruncul a fost transferată, pentru şase luni, în Bazilica "Sfântul Ştefan" din Budapesta.
În partea stângă a intrării în biserică se află izvorul cu apă tămăduitoare, iar pentru marile celebrări, pe un teren plan în faţa sanctuarului, s-a amenajat un altar exterior, împodobit cu multe mozaicuri realizate de teologul iezuit Marko Ivan Rupnik. Se pot vedea diverse mistere din viaţa Mariei, dar în imaginea centrală este reprezentată admirabil încoronarea ei ca regină.
În anul 1970, Papa Paul al VI-lea a oferit sanctuarului titlul de basilica minor.
