de pr. Florin-Petru Sescu
Activitatea misionară nu este însoţită întotdeauna de bucurii şi satisfacţii, aşa cum s-ar putea aştepta mulţi oameni, ci de încercări, tulburări, ezitări şi, de cele mai multe ori, de preocupări.
Deşi misionarii au multe motive de bucurie datorită credinţei care se răspândeşte şi datorită ataşamentului de care dau dovadă oamenii din misiune faţă de activitatea lor, nu puţine sunt momentele în care sunt provocaţi să se preocupe pentru binele oamenilor.
Cererile din misiuni îndreptate către Centrul Misionar Diecezan - organismul Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi care răspunde de misiuni - reflectă de multe ori această preocupare constantă a misionarilor de a-i ajuta pe oameni. O pagină dintr-un jurnal reflectă cu claritate preocuparea misionarilor cu privire la oameni şi la problemele lor:
"În această seară nu pot să dorm, pentru că din satul vecin răsună ritmul inconfundabil al tam-tam-ului african. În vacarmul tobelor se disting voci de copii, tineri, adulţi şi bătrâni care intonează cântece ritualice. Cât mă doare că în spatele acestor cântece şi dansuri se află tot felul de invocaţii ale celui rău, iar ei nu-şi dau seama cât de mult rău îşi fac! Săracii, nu-l cunosc pe Dumnezeu. E aproape miezul nopţii; ritmul şi vocile devin tot mai puternice; oamenii parcă sunt în... Delir, iar eu nu pot să dorm.
E adevărat că nu doar gălăgia mă ţine treaz, ci şi gândul că trebuie s-o ajut pe Beniamina, o fată de 15 ani. Tatăl ei şi-a abandonat soţia şi copiii, luându-şi altă femeie, doar pentru că aceştia s-au îmbolnăvit şi nu mai puteau să-l slujească. Săraca Beniamina, astăzi i-a murit mama şi ea a rămas singură. E singură cu fraţii ei, lipsită de orice formă de protecţie. Dacă aş fi avut medicamente ca să intervin mai repede...
Nu reuşesc să dorm, gândindu-mă şi la Augustin care a venit dis-de-dimineaţă pentru a cere de mâncare şi o pătură cu care să se încălzească. Săracul, a dormit pe pietre, pentru că tribul l-a exclus. Tremurând şi plin de durere, mi-a spus: «Părinte, dă-mi ceva, pentru că nu mă simt bine!» Off, e târziu, şi eu nu reuşesc să dorm.
Poate, Doamne, nici tu nu reuşeşti să dormi. Permite-mi, aşadar, să-ţi înfăţişez rugăciunea mea umilă: Doamne, trimite-mi mai multe pături pentru a-i acoperi pe cei înfriguraţi, asemenea lui Augustin; trimite-mi medicamente pentru a-i îngriji cât mai repede pe toţi cei bolnavi; trimite-mi oameni cu suflet bun care să-i hrănească şi să-i protejeze pe toţi copiii şi tinerii rămaşi fără iubirea şi protecţia părintească, asemenea Beniaminei; dă-mi harul de a le vorbi convingător oamenilor despre tine şi iubirea ta, pentru ca nimeni să nu mai dea dovadă de egoism şi răutate, ca nimeni să nu se mai despartă; trimite-mi şi colaboratori în această fâşie de Africa pentru ca tam-tam-ul să răsune doar de bucurie, cântându-ţi laudă ţie, Doamne. Amin."
Ajutorarea săracilor şi a sinistraţilor; copiii adoptaţi la distanţă; bisericile construite; spitalul, dispensarul, cantinele, cisternele şi internatele construite în misiuni, precum şi multe alte proiecte susţinute de-a lungul anilor de Centrul Misionar Diecezan au fost rezolvarea multor preocupări de acest fel. Domnul să dea răsplată tuturor celor care au susţinut şi vor mai susţine misiunile cu rugăciunea şi renunţările lor, pentru că astfel îi ajută pe cei săraci şi îi scutesc pe misionari de multe preocupări.
