de pr. Ionuţ-Eremia Imbrişcă
Sărbătoarea Crăciunului ne poartă cu gândul la ziua de naştere a Fiului lui Dumnezeu, Isus Cristos, "Cuvântul făcut trup care a locuit între noi" (In 1,14). Suntem obişnuiţi ca, atunci când participăm la ziua de naştere a cuiva, să-i ducem un cadou. Ştim însă că nu este mereu uşor să găsim cadoul potrivit.
Ce anume îi pot oferi sărbătoritului? - este întrebarea care apare des pe buzele invitaţilor înainte de a participa la aniversarea cuiva. Aceeaşi întrebare se poate pune şi în cazul sărbătorii lui Isus. Ce anume îi pot oferi lui Isus în acest an? De ce anume are el nevoie? Ce îi face plăcere să primească? Fiecare dintre noi suntem chemaţi să răspundem la aceste întrebări. În ceea ce-i priveşte pe seminariştii de la Seminarul Mare din Iaşi, aceştia se pregătesc să-i ofere pruncului Isus trei daruri. Care sunt acestea? Presepiul din curtea seminarului, concertul de Crăciun şi spectacolul de Crăciun. Deşi par a fi în fiecare an aceleaşi cadouri, în realitate, acestea sunt mereu diferite. În ce sens?
Seminariştii din anul IV se ocupă să pregătească un "loc" pruncului divin. Timp de mai multe zile ei se străduiesc să facă presepiul din curtea seminarului, care în fiecare an este realizat după un proiect diferit. Astfel, seminariştii din anul respectiv, îmbrăcaţi în haine de muncă, petrec multe ore în curtea seminarului pentru a construi "locuinţa" lui Isus. Faptul de a construi scheletul din lemn, în locul pixului sau al stiloului mâinile seminariştilor fiind ocupate de ciocan, cuie şi ferăstrău, faptul de a căuta şi de a aduce stuf şi paie, faptul de a coborî după cursuri în curtea seminarului pentru a construi presepiul în loc să coboare în clasă pentru studiul obişnuit de după-amiază sunt doar câteva aspecte din munca pe care respectivii studenţi o desfăşoară cu bucurie în luna decembrie pentru a pregăti un cadou frumos pruncului divin. Cred că nu este preot care să se fi format la seminarul din Iaşi şi care să nu fi participat la pregătirea unui astfel de cadou. Oaspeţii care aleg să viziteze Seminarul în perioada Crăciunului se opresc la presepiu, admiră, fac fotografii şi se roagă.
În timp ce în curtea seminarului se pregăteşte "locuinţa" lui Isus, în amfiteatru, în lunile noiembrie şi, mai ales, decembrie, aproape seară de seară, seminariştii pregătesc cu multă migală colindele pentru concertul de Crăciun. Este un alt cadou care, deşi oferit în fiecare an, mereu este diferit datorită repertoriului care se schimbă. După multe ore de repetiţie, în preajma sărbătorii Crăciunului, seminariştii oferă pruncului Isus cadoul colindelor, invitându-i şi pe cei prezenţi la concert să li se alăture la contemplarea misterului întrupării.
Un alt cadou la care aş dori să fac referire este cel reprezentat de spectacolul de Crăciun. Şi acest moment se repetă an de an, dar niciodată nu are acelaşi conţinut. Într-un anumit fel, spectacolul respectiv poate fi considerat momentul participării efective la aniversarea celui sărbătorit. Deoarece sărbătoarea Crăciunului este şi o sărbătoare a familiei, ea îi găseşte aproape pe toţi seminariştii în vacanţă, în parohiile lor de origine, în familiile lor.
Am amintit aici doar trei daruri pregătite şi oferite de seminarişti pruncului Isus. Acestea nu sunt singurele. Poate ne-am obişnuit cu ele şi nu le mai preţuim atât de mult. Când ne gândim că pentru sărbătoritul Cristos seminariştii lucrează împreună ore întregi pentru a le pregăti, deja numai lucrul acesta poate fi considerat unul dintre cele mai frumoase cadouri.
