A se crede pe sine imperfectă şi a-i găsi pe alţii perfecţi, iată fericirea! Dacă eşti considerată fără virtute, asta nu-ţi ştirbeşte nimic şi nici nu te face mai săracă; de fapt cei care procedează aşa pierd din pacea lor interioară, pentru că nu este nimic mai plăcut decât să gândeşti de bine despre aproapele (CSG 25, în C. Tonnelier, Trăirea zilnică a evangheliei împreună cu Sfânta Tereza a Pruncului Isus, Ed. Presa Bună, p. 302).
