Resursele Pământului
Cartea Genezei, chiar la începutul ei, descrie acţiunea creatoare a lui Dumnezeu, începând cu cerul şi pământul şi culminând cu omul. Până la a-l plăsmui pe om, Dumnezeu i-a pregătit acestuia o casă - o planetă.
Cât de frumoasă este această casă, câte minunăţii ne-a dat şi de câte lucruri ne putem folosi din cele ale Pământului! Însă iată că trăim vremuri în care, aşa cum spune şi Sfântul Părinte, "din cauza egoismului am renunţat la responsabilitatea noastră de păzitori şi administratori ai pământului", am renunţat să mai păstrăm natura aşa cum a creat-o Dumnezeu. Am preferat să o poluăm aruncând deşeurile pe oriunde, am preferat să ne gândim doar la confortul nostru, am jefuit-o, am distrus-o fără ca măcar să ne gândim că, distrugând planeta, ne punem şi pe noi în pericol. Resursele planetei, pe care Dumnezeu ni le-a dat pentru a ne ajuta să trăim - zăcăminte de minerale şi de minereuri, terenuri cultivabile, păduri şi ape -, noi le folosim şi atât, ba chiar profităm cât se poate pentru a ne spori bunăstarea şi confortul.
Am uitat că, dacă luăm ceva de la natură, trebuie să şi dăm înapoi, dacă tăiem un copac, trebuie să plantăm altul în loc, iar dacă nu facem aşa, consecinţele pot fi mari şi greu de suportat.
"Când vedem aceste tragedii naturale care sunt răspunsul Pământului la maltratarea noastră, eu mă gândesc: Dacă îl întreb acum pe Domnul ce părere are, nu cred că îmi spune că sunt foarte bune. Noi am fost cei care am ruinat lucrarea Domnului!" (Papa Francisc).
Iartă-ne, Doamne, iartă-l pe poporul tău că distruge creaţia ta, că uităm să avem grijă de tot ceea ce ne înconjoară; trezeşte în conştiinţa noastră grija pe care trebuie să o avem faţă de casa noastră, să fim mai empatici şi mai respectuoşi cu fiinţele, cu pădurile şi cu toate bogăţiile pe care ni le oferă planeta!
Cerul şi marea, tot ce e în ea,
Muntele, valea şi inima mea,
Toate se-nchină Creatorului
Şi mulţumire îi dau Domnului.
