de pr. Fabian Doboş
Una dintre figurile ilustre ale Diecezei de Iaşi este, fără îndoială, un preot care a slujit timp de 33 de ani în localitatea Bacău, şi anume pr. Ştefan Erdeş, de la a cărui plecare la Domnul se împlinesc în această lună 8 ani.
S-a născut la 22 ianuarie 1939 la Butea, fiind fiul lui Giurgi şi al Marandei, într-o familie cu 14 copii. A absolvit Şcoala Generală de 7 clase în anul 1953 la Butea, Şcoala de Cantori în anul 1956 la Alba-Iulia (trei ani) şi Iaşi (un an), urmând apoi cursurile Institutului Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi. A fost hirotonit preot la 21 aprilie 1963 la Alba-Iulia, de episcopul Márton Áron.
A slujit ca vicar la Târgu Trotuş (1 septembrie 1963 - 31 decembrie 1963), Oituz (1 ianuarie 1964 - 29 februarie 1968), ca paroh la Cireşoaia (1 martie 1968 - 30 aprilie 1975), Lespezi (1 mai 1975 - 31 decembrie 1978), ca paroh al Parohiei "Sfântul Nicolae" şi decan de Bacău (1 ianuarie 1979 - 31 martie 2005). La 1 aprilie 2005 s-a pensionat şi s-a retras mai întâi la Parohia "Fericitul Ieremia Valahul" Bacău, iar apoi, de la 1 ianuarie 2009, la Parohia "Sfântul Nicolae" Bacău, unde a trecut la Domnul în dimineaţa zilei de duminică, 7 octombrie 2012, în urma unui infarct, în timp ce se pregătea să înceapă programul liturgic de duminică.
Sub coordonarea părintelui Erdeş a fost construită Biserica "Sfinţii Petru şi Paul" din Bacău (1990-2005) şi s-au început lucrările la bisericile "Fericitul Ieremia" şi "Sfânta Cruce", la Mănăstirea "Sfânta Monica", la Casa Tinerilor din Izvoarele, Casa de Copii din Baraţi şi la Mănăstirea din Măgura. Tot el a fost cel care a construit casele parohiale din Cireşoaia şi Bacău "Sfântul Nicolae".
Pentru o perioadă mare de timp şi-a desfăşurat activitatea de păstor la Bacău în condiţii nespus de grele, fiind o singură parohie şi o biserică mică. De-a lungul anilor, părintele Erdeş a fost ajutat în pastoraţie de numeroşi vicari. Unul dintre aceştia mărturiseşte despre atmosfera pe care o crea părintele Erdeş: "Încercam să-l mai provoc la câte o discuţie. La început a fost reticent. Repede însă şi-a dat drumul. Apoi venea cu plăcere printre noi, vicarii singurei parohii din Bacău. Discutam toate lucrurile de peste zi: toţi ştiam toate. Ne-a ajutat mult într-o parohie aşa de mare, unde veneau şi atâţia credincioşi de prin vecini. Îmi era drag să merg la spovezi, să celebrez, să stau la birou etc. Astfel am trăit timpul meu la Bacău, ca o sărbătoare continuă" (pr. Alois Bulai).
Părintele Erdeş a avut aceeaşi deschidere şi faţă de enoriaşii săi, reuşind să menţină unită comunitatea catolică din Bacău în timpurile grele ale regimului comunist. A creat un spirit de solidaritate între credincioşii încredinţaţi lui, spirit care sperăm că va dăinui atât timp cât vor fi catolici în Bacău.
Datorită exemplului pe care l-au avut în părintele Erdeş, mulţi tineri au intrat în seminar, alegând viaţa sacerdotală. Redăm mai jos mărturia unui preot care a avut în părintele Erdeş o călăuză spre viaţa preoţească: "Pr. Erdeş a călăuzit privirea lăuntrică a multor tineri şi către altă casă: cea a Seminarului diecezan. Nu s-a mulţumit să se (re)genereze doar pe sine, ci s-a străduit să genereze şi alte vocaţii pentru Biserică, din rândul poporului care i-a fost încredinţat" (pr. Eduard Soare).
Părintele Ştefan Erdeş, decedat în ziua de 7 octombrie 2012, a fost condus pe ultimul drum miercuri, 10 octombrie, la Cimitirul Central din Bacău, localitate în care a slujit 33 de ani. La Liturghia de înmormântare au fost prezenţi ÎPS Ioan Robu, PS Aurel Percă, PS Anton Coşa, 180 de preoţi, autorităţile civile şi foarte mulţi credincioşi catolici şi ortodocşi.
