Revine în fiecare an luna octombrie cu chemarea pe care ne-o face Biserica de a lărgi cunoştinţele noastre despre devoţiunea Sfântului Rozariu şi despre carisma misionară a Bisericii.
Referitor la Sfântul Rozariu, spunea Sfântul Ioan Paul al II-lea: "Luaţi din nou în mâini, cu încredere Rozariul, redescoperindu-l în lumina Scripturii, în armonie cu Sfânta Liturghie, în contextul vieţii de zi cu zi. O rugăciune atât de uşoară şi, în acelaşi timp, atât de bogată merită să fie redescoperită de toată comunitatea creştină".
Da, Rozariul este o devoţiune simplă, la îndemâna oricărui creştin, cu efecte benefice uimitoare pentru viaţa de credinţă. Este şi o armă puternică împotriva Celui Rău. De nimic nu se teme diavolul mai mult decât de creştinul care ţine rozariul în mână şi îl recită cu pietate. Apoi, Rozariul ne poate obţine o mulţime de haruri de la Dumnezeu prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria.
În mai toate apariţiile sale de-a lungul veacurilor şi în diferite locuri de pe glob, Maica Domnului a recomandat insistent această rugăciune. Creştinii evlavioşi au recitat-o şi o recită zilnic. Este bine să-i imităm, procurându-ne un rozariu şi purtându-l mereu cu noi. Chiar şi purtarea lui cu credinţă, în buzunar sau în geantă, ne poate fi de mare folos sufletesc.
Îndemn familiile noastre creştine să se adune seară de seară, în luna octombrie, fie acasă, fie la biserică, pentru a recita Sfântul Rozariu, implorând de la Preacurata ajutor pentru cei dragi, pentru Biserică şi pentru lumea întreagă. Avem nevoie de ocrotirea Mamei noastre cereşti pentru ca asupra pământului Dumnezeu, prin mijlocirea ei, să reverse belşug de pace şi iubire; să înlăture primejdia războaielor, să înlăture calamităţile naturale şi bolile necruţătoare.
Cât priveşte misionarismul, trebuie să subliniem de fiecare dată că este vocaţia principală a Bisericii. Biserica este prin esenţa ei misionară. Isus Cristos i-a trimis pe apostoli în lumea întreagă să vestească evanghelia mântuirii. I-a trimis (missio = trimitere). A fi misionar nu înseamnă numaidecât a merge departe de ţara natală pentru a duce vestea mântuirii celor care nu au auzit de ea niciodată. Cei care simt o astfel de vocaţie şi sunt pregătiţi, să prindă curaj şi să meargă oriunde îi trimite autoritatea competentă a Bisericii, dar să nu uităm că toţi suntem, prin Botez, misionari la noi acasă; misionari în propria ţară, în propria familie, la propriul loc de muncă, oriunde trăim şi ne desfăşurăm activitatea. Cum? Făcându-l cunoscut şi iubit pe Cristos şi evanghelia sa. Prin cuvintele şi mai ales prin faptele noastre bune.
Lumii de azi îi lipseşte mărturia vieţii, iar noi, creştinii, cei dintâi suntem chemaţi să o dăm. Primul şi cel mai mare misionar este Cristos însuşi. El a fost trimis de Tatăl pe pământul nostru ca să ne aducă vestea cea bună a mântuirii. Şi ne-a adus-o, ba şi-a dat viaţa pentru noi. Îi mulţumim din adâncul sufletului, dar vrem şi să-i urmăm exemplul, fiecare cu darurile primite şi în mediul în care trăieşte, fără frică şi cu mult curaj.
Misionară-model pentru noi este şi Maica Domnului. Să ne gândim doar la vizita pe care o face verişoarei sale Elisabeta ca să-i ducă vestea cea bună a mântuirii.
Misionari sunt atâţia sfinţi şi sfinte pe care îi putem imita şi cărora le putem cere mereu ajutorul. Facă bunul Dumnezeu să fim întru totul însufleţiţi de spiritul misionar şi să ne ajute să dăm o bună mărturie despre Cristos şi evanghelia sa lumii de astăzi, lume care aşteaptă aşa de mult mărturia noastră creştină!
+ Iosif Păuleţ, episcop de Iaşi
