de Daria-Cristina Filip (Botoşani)
În zilele noastre, când totul se întâmplă foarte repede şi când găsim aproape totul doar punând mâna pe telefon, timpul pentru rugăciune se restrânge foarte mult şi ajungem doar la rugăciunea-cerere (făcută în acele momente în care ne dorim ca profesorii să fie altfel, colegii să se comporte aşa cum ne dorim, materia să fie mai uşoară, părinţii să ne împlinească mofturile, să facem lucrurile mai bine decât aproapele etc.), prin care, în câteva secunde, îi dăm lui Dumnezeu instrucţiuni despre cum ar trebui să ne rezolve problemele şi ne aşteptăm ca el să le execute imediat.
Putem să ne rugăm în multe feluri şi locuri! Când suntem pe stradă, în cimitir, când admirăm frumuseţea munţilor, în drum spre şcoală, când facem semnul crucii, când suntem fericiţi, când cerem iertare, când mulţumim, când trecem peste supărarea provocată de cineva, când reuşim să ne desprindem (cu greu) de prieteni pentru a merge la Sfânta Liturghie.
Chiar dacă spunem că nu avem timp mult, chiar dacă recitarea repetată a unor rugăciuni ni se pare că ne plictiseşte, trebuie să fim convinşi că rugăciunea va fi ascultată.
Bucuria de a te ruga... O descoperi în fiecare zi în taina inimii tale!
