Interviu cu pr. Misionar Mădălin-Răzvan Iacob, de Alexandra Cojan

În Biserica "Sfinţii Apostoli Petru şi Paul" din Bacău, luni, 14 septembrie, a avut loc Sfânta Liturghie în cadrul căreia PS Iosif Păuleţ i-a oferit mandatul misionar părintelui Mădălin Răzvan Iacob, originar din Parohia "Sfântul Nicolae", pentru a pleca în Coasta de Fildeş, Parohia din Djebonoua. La Sfânta Liturghie au concelebrat pr. Isidor Dâscă, paroh şi decan de Bacău, pr. Florin-Petru Sescu, responsabilul Centrului Misionar Diecezan, pr. Misionar Cosmin-Alexandru Cimpoeşu şi alţi preoţi din parohiile apropiate. Înainte de plecarea sa în misiune, pr. Mădălin-Răzvan a răspuns la câteva întrebări pentru cititorii revistei noastre, mai ales că luna octombrie este o lună specială dedicată misiunilor.

- Prima experienţă misionară aţi trăit-o în anul pastoral, ca seminarist, în perioada noiembrie 2015 - mai 2016. Cum a fost şi ce anume a contribuit la această dorinţă de a continua să mergeţi în misiune?

A fost o experienţă frumoasă. Fiind din Bacău, aici veneau deseori preoţi din diferite misiuni pentru a povesti ce se petrece acolo. M-au impresionat mereu mărturiile lor, făcându-mă să mă gândesc că poate într-o zi voi merge şi eu. Am ales misiunea din Coasta de Fildeş şi pentru faptul că mai cunoşteam câţiva seminarişti care au fost acolo în anul pastoral şi mi s-a părut interesant ce au trăit ei. Mi-am zis: "De ce nu? Cu siguranţă m-ar ajuta şi pe mine o astfel de experienţă". Şi iată că, deşi au trecut câţiva ani de atunci, această dorinţă a mea nu s-a stins şi îmi doresc în continuare să merg acolo şi ca preot.

- Ce amintiri păstraţi de atunci, atât frumoase, cât şi dintre cele mai dificile?

Sunt multe momente pe care le-am trăit acolo, atât frumoase, cât şi mai puţin. Dar în special îmi amintesc mereu de cele frumoase, cu toate că, dacă e să mă gândesc la primul contact pe care l-am avut, nu a fost chiar cel mai plăcut. Ştiu că am ieşit din aeroport, acolo unde era aer condiţionat, iar afară (era ora 23.00) m-a lovit un val de căldură încât mă gândeam eu atunci, la început, că sigur nu voi rezista cele şase luni pe care urma să le petrec. Uşor, uşor însă m-am acomodat şi, dincolo de căldură sau de anumite condiţii, sunt multe momente frumoase pe care le păstrez de acolo. Mă gândesc în primul rând la primirea oamenilor, la faptul că eram mereu binevenit în casele şi comunităţile lor. Deşi nu mă cunoşteau, ştiau totuşi că sunt seminarist şi că urmează să fiu preot şi, având în vedere că fuseseră alţi preoţi înainte, cumva prin ei mă puteam bucura şi de această primire şi deschidere din partea lor. Pot spune că am întâlnit oameni simpli, dar deschişi. Era interesant să le vezi bucuria când mergeam în satele lor. Din activitatea mea de acolo pot aminti că mă ocupam de catehezele cu copiii pentru a primi Botezul, iar în fiecare duminică mergeam în sate pentru a celebra liturgia Cuvântului. Comunitatea din Djebonoua cuprinde 43 de sate, iar pe atunci, fiind doar un singur preot, îi era greu să ajungă la toate comunităţile.

- Oamenii sunt, într-adevăr, cei care fac diferenţa şi relaţiile pe care le clădim cu ei ne fac să creştem. Legat de activitatea pe care aţi desfăşurat-o cu cei mici, ştim că i-aţi învăţat chiar şi să cânte în limba română.

Aşa este, am filmat şi un scurt material video cu ei în timp ce cântau. M-am gândit la cântecul "Dacă vesel se trăieşte", pentru că este ritmat şi vesel. Am scris pe tablă versurile şi le-am explicat puţin cum se pronunţă, iar ei le-au învăţat destul de repede. Poate nu au reuşit să rostească exact ca noi toate cuvintele, dar în 10-20 de minute îl învăţaseră şi deja îl cântam împreună.

- Un moment important în pregătirea pentru misiune a fost Sfânta Liturghie în cadrul căreia aţi primit în mod solemn mandatul misionar de la PS Iosif Păuleţ. Cum a fost?

Sfânta Liturghie din 14 septembrie, în care am primit mandatul misionar, a fost într-adevăr un moment de bucurie. În primul rând pentru că au fost alături de mine cei dragi: rudele, preoţii din comunitate, colegii şi prietenii, credincioşii care au participat în număr mare la Sfânta Liturghie. Apoi mă bucur că această Sfântă Liturghie a avut loc chiar în ziua în care Biserica sărbătoreşte Înălţarea Sfintei Cruci, pentru că noi, în calitate de creştini, avem datoria de a da mereu mărturie despre Cristos care a murit pe cruce din iubire pentru noi. La Sfânta Liturghie am simţit că, deşi merg atât de departe, totuşi nu voi fi singur, pentru că cei de acasă sunt alături de mine şi am simţit susţinerea lor.

- Cu ce gânduri vă îndreptaţi din nou spre Coasta de Fildeş şi cu ce gânduri îi salutaţi pe cititori?

Plec cu bucurie în Coasta de Fildeş, bucuria de a retrăi momentele frumoase de acolo, dar şi de a descoperi noi lucruri legate de acel loc. Plec cu inima deschisă şi, cu siguranţă, simt şi încurajarea celor de acasă. În zilele dinaintea plecării am vorbit cu mulţi prieteni sau preoţi şi am simţit susţinerea lor, cu toate că voi pleca destul de departe. Pe această cale aş dori să le mulţumesc tuturor acelora care se roagă pentru misionari şi care susţin misiunile, atât spiritual, cât şi material. Totodată, aş dori să le mulţumesc celor care promovează şi fac cunoscute activităţile pe care noi, preoţii misionari, le desfăşurăm, aşa cum face şi revista Lumina creştinului. Bunul Dumnezeu să vă răsplătească!

* * *

După ce a primit mandatul misionar din partea episcopului Iosif Păuleţ, pr. Mădălin-Răzvan îşi va desfăşura activitatea misionară în Dieceza de Bouaké, Coasta de Fildeş, alături de pr. Cosmin-Alexandru Cimpoeşu. Părintele a ajuns deja în Coasta de Fildeş, în ziua de 23 septembrie. Pr. Mădălin-Răzvan Iacob îl va înlocui pe pr. Misionar Alexandru Percu, ce îşi încheie activitatea misionară bogată. A activat ca misionar în misiunea românească din Coasta de Fildeş timp de două mandate misionare, adică şase ani.