Luna noiembrie, în calendarul catolic, se deschide cu solemnitatea "Toţi Sfinţii" şi îi urmează, în ziua de 2 noiembrie, "Pomenirea Tuturor Credincioşilor Răposaţi". Fie în una, fie în cealaltă sărbătoare, gândul este îndreptat spre moarte, prin intermediul amintirii celor care deja au experimentat acest moment al morţii.

Gândul la moarte devine tulburător sau familiar în funcţie de sensul pe care oamenii îl dau vieţii pe care o trăiesc. De altfel, fiecare epocă şi cultură şi-au exprimat şi îşi exprimă gândul suprem asupra vieţii prin cultul pe care îl au pentru cei răposaţi.

În Biserica Catolică suntem chemaţi astfel în fiecare an, în luna noiembrie şi în mod special la începutul ei, să ne îndreptăm atenţia spre cei dragi ai noştri care au plecat dintre noi, murind în Cristos, cu semnul credinţei, şi care acum dorm somnul păcii. Este un adevăr de credinţă pe care îl mărturisim ori de câte ori recităm Crezul - "cred în împărtăşirea sfinţilor" -, potrivit căruia există o legătură strânsă între toţi copiii lui Dumnezeu: cei din cer, cei de pe pământ şi cei din purgatoriu.

Chiar dacă anul acesta starea de pandemie ne împiedică să ne manifestăm, după tradiţie, grija noastră faţă de cei răposaţi, mergând cu toţi cei din familie la căpătâiul celor dragi din cimitir, ne vom îndeplini totuşi datoria noastră faţă de ei făcând ceea ce se poate face, respectând regulile impuse de această stare de grea încercare pentru noi toţi. În niciun caz nu avem voie să-i uităm pe răposaţii noştri! Sunt bunici de-ai noştri, părinţi, fraţi, surori, rude, prieteni, cunoscuţi, binefăcători etc. Cum am putea, oare, să-i dăm uitării?

Comemorarea răposaţilor noştri este şi o ocazie potrivită pentru noi, cei rămaşi în viaţă, să medităm asupra realităţii morţii, ca să ne trăim cu înţelepciune viaţa aici, pe pământ, ca să fim fericiţi.

Că vom muri, e sigur. Important este să murim fericiţi. Cum? Iată sfatul pe care i l-a dat Sfântul Macarie unui om care s-a dus special la el în pustiu ca să-l întrebe. "Mergi în cimitir, i-a spus el, şi defăimează morţii!" S-a dus în cimitir şi a defăimat morţii. La întoarcere, Macarie l-a întrebat ce răspuns a primit de la morţii pe care i-a defăimat. "Niciun răspuns", a zis omul nostru. "Acum du-te şi laudă-i!" S-a dus în cimitir şi a lăudat morţii. La întoarcere, Macarie l-a întrebat ce răspuns a primit de la morţii pe care i-a lăudat. "Niciun răspuns", a venit replica. Atunci Macarie i-a zis omului: "Ascultă, fiule, dacă vrei să trăieşti fericit şi să mori fericit, atunci să fii ca morţii din cimitir: nu te sinchisi nici de defăimarea şi nici de lauda oamenilor, ci lasă-te în grija bunătăţii şi îndurării lui Dumnezeu!"

Îi recomandăm pe toţi răposaţii noştri bunătăţii şi milostivirii lui Dumnezeu, îndeplinindu-ne datoriile faţă de ei, iar pentru noi ne rugăm ca Dumnezeu să ne ajute să trăim cu înţelepciune viaţa aici, pe pământ, în aşa fel încât, în clipa morţii, să găsim răsplata pe care el o dă fiecărui om credincios.

Mereu să avem în minte cuvintele pline de speranţă ale lui Isus: "Eu sunt învierea şi viaţa. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi; şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci" (In 11,25-26).

Odihna veşnică dă-o, Doamne, răposaţilor noştri! Şi lumina fără de sfârşit să le strălucească! Să se odihnească în pace! Amin.

+ Iosif Păuleţ, episcop de Iaşi

* * *

Conform decretului dat de Penitenţiaria Apostolică, având în vedere situaţia de anul acesta, indulgenţa plenară din ziua de 2 noiembrie (ca şi cea din celelalte zile până pe 8 noiembrie) poate fi obţinută în orice zi din luna noiembrie, împlinind condiţiile cerute.