Urechea este un organ-pereche, foarte complex, cu multiple roluri. Porţiunea pe care o vedem la exterior este urechea externă, însă complexitatea este la interior, unde fiecare ureche externă se continuă cu urechea medie şi cu urechea internă. Pe lângă rolul de auz, urechea are un rol foarte important în menţinerea echilibrului.
Toate cele trei porţiuni intervin în recepţia şi transmiterea sunetelor, însă pentru echilibru intervin doar elementele din urechea internă: trei canale semicirculare, care conţin un lichid numit endolimfă şi nişte cristale de calciu numite otoliţi, ataşate pe pereţi şi care se comportă ca senzori de mişcare. Cele trei canale sunt orientate în direcţii diferite, pentru a media orientarea spaţială în corespondenţă cu diferitele mişcări ale capului: lateral, posterior şi superior.
Menţinerea posturii se realizează prin conlucrarea mai multor elemente senzoriale ale corpului nostru: vederea - asigurată într-o primă etapă de ochi; propriocepţia - asigurată de muşchi, tendoane şi articulaţii; semnalele de la urechea internă. La acestea se adaugă creierul şi cerebelul. Pe scurt: atunci când mişcăm capul, lichidul se deplasează corespunzător prin canale, alternativ în urechea stângă şi în cea dreaptă, nervul vestibular din ureche preia informaţia de mişcare şi o trimite la creier şi la cerebel, care vor coordona apoi mişcarea prin intermediul ochilor şi al articulaţiilor.
Diferite afecţiuni sau situaţii pot conduce la o lipsă de corespondenţă între ceea ce vedem, ceea ce simţim în articulaţii şi direcţia de deplasare a lichidului şi a otoliţilor prin ureche, astfel că se produce o dereglare la nivelul creierului şi apare vertijul sau ameţeala. Deşi termenii nu sunt chiar sinonimi, nici diferenţele nu sunt foarte mari, aşa că veţi regăsi aici ambii termeni folosiţi cu acelaşi înţeles. De obicei, vertijul este perceput ca o mişcare de rotaţie, însă unii pacienţi pot simţi că sunt traşi într-o parte.
Cel mai probabil, toată lumea a experimentat cel puţin o dată senzaţia de vertij care apare după ce ne rotim de mai multe ori şi apoi ne oprim brusc: avem impresia fie că suntem în continuare în mişcare, fie că se mişcă obiectele din jurul nostru. Această senzaţie poate fi însoţită de greaţă, vărsături, transpiraţii, tulburări de mers şi stare generală de rău.
Când este de cauză patologică, de cele mai multe ori implică afecţiuni la nivelul urechii interne sau la nivelul creierului şi al cerebelului.
Pentru urechea internă: infecţiile cu virusuri, diferitele traumatisme locale, vârsta înaintată, cefaleea cronică vor conduce la desprinderea cristalelor de pe pereţi, iar acestea vor perturba curgerea normală a lichidului prin canale. Atunci când persoana va face diferite mişcări la nivelul capului, creierul va fi derutat şi va apărea ameţeala.
Atunci când este afectată doar o ureche şi curgerea lichidului prin canale este dereglată, va exista o diferenţă în transmiterea informaţiei către creier de la urechea stângă şi de la urechea dreaptă, similar cu alternanţa produsă în timpul mişcării, iar creierul va interpreta că persoana se află în mişcare, deşi aceasta este în repaus - rezultatul va fi senzaţia de ameţeală.
Pentru creier şi cerebel: AVC, tumorile, scleroza multiplă vor întrerupe transmiterea semnalului de la ureche la creier şi vor determina la rândul lor apariţia ameţelii.
Vertijul poate perturba activitatea pe care o desfăşoară o persoană, putând conduce chiar la incapacitate de muncă, în special când se asociază cu alte tulburări, precum greaţa şi vărsăturile.
Vertijul poate fi uneori lipsit de importanţă şi trecător, însă, dacă durează mult sau dacă se repetă, trebuie consultat medicul. Atenţie deosebită trebuie acordată de către cei care lucrează în condiţii speciale de muncă, precum şoferii, piloţii şi conducătorii de utilaje grele, la care chiar şi episoadele trecătoare de vertij pot constitui un pericol.
