Majoritatea credincioşilor recunosc că încă nu au fost constrânşi din exterior să trăiască un Paşte în ambientul strict familial. Solidaritatea a devenit brusc distanţare, prezenţa reală a fost înlocuită cu cea mediatică, împărtăşania sacramentală, cu cea spirituală. Câteva persoane, de vârste diferite, au voit să-şi împărtăşească experienţa pascală din acest an.
- "În pofida condiţiilor restrictive de participare la celebrările liturgice, impuse de autorităţile civile din cauza epidemiei, am reuşit să trăim realitatea Învierii Domnului. Chiar dacă biserica a fost goală, ea a fost umplută de prezenţa şi lumina Celui Înviat. Credincioşii care erau nevoiţi să stea acasă s-au întrebat cum vor trăi Paştele, dacă nu pot participa la sacramente şi Liturghie în biserică. Au primit îndemnul de a participa la celebrările transmise prin diferite televiziuni sau prin internet. E o nouă provocare ce ar trebui să ne ajute să apreciem mai mult ceea ce avem şi să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru toate, cum mi-a scris o credincioasă din parohie". (Pr. Claudiu Nedelciu)
- "Efectul palpabil al slujbei: oamenii devin lumânări! (tabloul lumânărilor din catedrala din Iaşi). O imagine plină de nostalgia trecutului, când noi, creştinii, în noaptea de Înviere, deveneam una cu lumânarea pe care o ţineam în mâinile noastre, când ne uneam cu lumina Celui Înviat. Anul acesta, lumânările ne-au reprezentat pe noi, într-o biserică pustie fizic, dar inundată de sufletele noastre. Această speranţă a învierii Domnului a fost cea care mi-a alinat neputinţa de a participa şi fizic la sfânta Liturghie, dorul de cei dragi (fiind primul an în care am sărbătorit departe de ei), lipsa îmbrăţişărilor bucuriei Învierii... A fost o trăire diferită, de îndreptare a privirii mai mult spre suflet, spre Cristos. Să ne încredem în el!" (Cristina Creţu)
- "Anul acesta a fost linişte... Sărbătoarea Paştelui a adus în familia noastră bucurie, însă o bucurie liniştită, am putea-o numi. Pot mărturisi că implicarea copiilor la prepararea bucatelor tradiţionale, mai puţine decât în alţi ani, ne-a ajutat să depăşim această absenţă pe care anticipam că o vom resimţi intens. Datorită transmisiunilor în direct, prin internet, am reuşit să participăm şi noi şi totodată să le facem cunoscute copiilor toate momentele celebrate în biserică, în perioada Triduumului şi a Timpului Pascal. Privind la anii din urmă, ne-am dat seama că sărbătoarea Paştelui reunea tot mai mulţi membri ai familiei. Era o bucurie, dar şi o continuă alergătură. Aceste momente au lipsit anul acesta. Ne-am bucurat de sărbătoare doar cei care eram acasă, am participat la celebrări şi Liturghii de acasă. Sărbătoarea Paştelui de anul acesta nu a fost aşa cum ne aşteptam să fie. Am simţit mai mult liniştea din seara de Înviere. Dar în acelaşi timp am simţit şi mai mult bucuria de a fi împreună ca familie". (Fam. Cristian şi Lidia Biciuşcă)
- "Plini de speranţă, dar îndureraţi, am început pregătirile încă din Săptămâna Mare, întrebându-mă: Cum voi trăi acest eveniment, unic şi sfânt al anului, cu biserica închisă? Întristaţi, îngrijoraţi, dar încrezători în bucuria Învierii, prin grija pastorală a preoţilor noştri am fost «de faţă» la toate ceremoniile, prin canalele de comunicare. Impresionat, chiar plin de duioşie, m-am bucurat văzând locul meu obişnuit din biserică ocupat de o candelă aprinsă. Mi-a ţinut locul, am crezut în ea! Poate voi fi şi eu lumină şi căldură. Cândva, fără asemenea restricţii, luam parte la sfânta Liturghie, apoi, la ieşire, erau întâlnirile, cu urări de bine, apoi un ou înroşit şi ospăţul până seara şi... s-a terminat prima zi de Paşte! De această dată, nu! Am fost acasă noi cu noi şi cu Isus cel înviat". (Eduard Lisacoschi)
