Privim cu nostalgie spre trecut, dar şi cu multă speranţă în viitor. Lăsăm în urmă amintiri de neuitat. S-a mai scris încă o filă în carnetul vieţii de elev...

Începutul lunii iunie de anul acesta ne aminteşte de vizita papei Francisc în urmă cu un an în România şi la Iaşi. Prezenţa Sfântului Părinte pe meleagurile noastre a fost un dar nestemat al lui Dumnezeu făcut naţiunii noastre şi, în mod special, Bisericii noastre locale, care va rămâne pentru mult timp întipărit în inimile multor persoane.

La un an distanţă de la acest eveniment istoric, multe trăiri din acele zile sunt încă vii şi apropiate; multe cuvinte ale Sfântului Părinte răsună în mintea şi inima noastră, numeroase gesturi ale "omului îmbrăcat în alb" au sfărâmat prejudecăţi şi au schimbat mentalităţi.

La Iaşi, tinerii catolici şi de alte confesiuni, dar şi cei mai puţin obişnuiţi cu "cele sfinte" au simţit dragostea unui păstor de suflete, exprimată în gesturi şi în cuvinte. Seninătatea, bucuria şi căldura papei Francisc au manifestat frumuseţea credinţei care modelează atât de frumos o viaţă, iar cuvintele pline de sens adresate pelerinilor au dat de înţeles că vin din inimă pentru a fi încurajare şi balsam pentru suflete. Cât de frumos au răsunat în piaţa din faţa Palatului Culturii cuvintele papei Francisc: "«Tinerii înfloresc când se simt iubiţi», spunea Eduard. Toţi înflorim când ne simţim iubiţi. Pentru că iubirea prinde rădăcini şi ne cheamă să ne înfingem aceste rădăcini în viaţa celorlalţi". Este dorinţa fiecărui copil, adolescent şi tânăr: să simtă că este iubit şi preţuit, că nu este "invizibil" pentru ceilalţi şi că viaţa proprie valorează pentru ei.

Nici la Iaşi nu a ezitat Sfântul Părinte Francisc să le propună tinerilor idealuri înalte, care dau cu adevărat sens vieţii: "Domnul ne dăruieşte tuturor o vocaţie care este o provocare, pentru a ne face să descoperim talanţii şi capacităţile cu care suntem înzestraţi şi pentru ca să le punem în slujba celorlalţi. Ne cere să ne folosim de libertatea noastră ca o libertate de alegere, să spunem «da» unui plan de iubire, unui chip, unei priviri. Aceasta este o libertate mult mai mare decât aceea de a putea să consumăm şi să cumpărăm lucruri. O vocaţie care ne pune în mişcare, ne face să distrugem tranşeele şi să deschidem drumuri care să ne amintească acea apartenenţă de fii şi de fraţi".

La un an de la vizita sa în România, în aceste timpuri în care suntem ameninţaţi mai degrabă de "virusul" fricii decât de noul coronavirus, atenţionarea Suveranului Pontif are o valenţă deosebită: "Cel Rău divizează, dispersează, separă şi creează discordie, seamănă neîncredere. Vrea să trăim «distanţi» de ceilalţi şi de noi înşine. Duhul Sfânt, dimpotrivă, ne aminteşte că nu suntem fiinţe anonime, abstracte, fiinţe fără chip, fără istorie, fără identitate. Nu suntem fiinţe goale şi nici superficiale. Există o reţea spirituală foarte puternică, o reţea care ne uneşte, ne «conectează», ne susţine şi care este mai puternică decât orice alt tip de conexiune".

Tinerii înfloresc atunci când se simt iubiţi, dar şi atunci când simt că fac parte din această reţea spirituală puternică în care se simt uniţi cu ceilalţi în jurul lui Cristos şi în care "Să mergem împreună!" nu este un slogan, ci un mod de a ne simţi Biserică. Pentru tineri:

- Nu înfloreşti doar într-un glob de cristal, ci şi încercat de dificultăţi. Aminteşte-ţi că multe flori preţioase cresc la înălţimi şi printre stânci!

- Înfloreşti cu adevărat atunci când ai curajul să-i spui "da" lui Dumnezeu, punând întreaga ta viaţă în mâinile sale!

- Nu vei străluci cu adevărat dacă în jurul tău alţii vor fi în întuneric! Îngrijeşte-te ca "parfumul" vieţii tale de credinţă să învăluie pe cei de vârsta ta!

Pentru comunităţi:

Nicio comunitate, niciun popor nu va înflori dacă nu înfloresc tinerii! Creaţi condiţii de creştere pentru tinerii din propria comunitate!

Unii tineri nu înfloresc pentru că trăiesc mult timp în întuneric. Oferiţi-le lumina şi căldura de care au nevoie!

Căutaţi mereu o cărare către tineri! Vă vor fi recunoscători!