Alături de alte figuri care, în perioada dintre cele două războaie mondiale, au activat pentru binele sufletesc al catolicilor din Dieceza de Iaşi, în special pentru cei din Basarabia, se numără şi părintele Hyacint Bock, care s-a născut la 7 iunie 1885 în localitatea Podkamien´ din Polonia.
În anul 1899 a intrat în Ordinul Fraţilor Minori Conventuali, profesiunea depunând-o în solemnitatea Neprihănitei Zămisliri, 8 decembrie 1904, la Hălăuceşti, în România. A fost hirotonit preot la 19 septembrie 1909, la Roma. A activat ca vicar la Bacău, paroh la Faraoani (1915-1916) şi Buruieneşti. În anul 1916, după intrarea României în Primul Război Mondial, pr. Hyacint Bock a fost arestat, ca urmare a numelui său german şi a faptului că nu avea cetăţenie română, şi internat într-o închisoare din judeţul Ialomiţa. A fost eliberat la începutul lunii noiembrie acelaşi an, după ce administratorul apostolic al Diecezei de Iaşi, pr. Ulderico Cippoloni, i-a adresat un memoriu de protest ministrului de Interne V. Morţun.
În anul 1917 a fost arestat iarăşi şi internat în închisoarea din Bacău, alături de pr. Petru Neumann şi pr. Carol Rist, fiind eliberat la 29 noiembrie 1917 şi reinstalat ca paroh la Faraoani.
Începând cu anul 1931, pr. Hyacint Bock a activat în Basarabia, la Bălţi, mai întâi în calitate de vicar. La 26 septembrie 1931, Bock îi scria episcopului Mihai Robu şi îl ruga să intervină pe lângă provincialul Ordinului Franciscan pentru a i se prelungi şederea în Basarabia, la Bălţi. În acelaşi an, Mons. Marcu Glaser, decan de Basarabia, i-a scris superiorului general de la Roma al aceluiaşi ordin, cerându-i să-l lase pe pr. Hyacint Bock cel puţin încă un an în Basarabia. La 21 octombrie acelaşi an, Bock îşi exprima speranţa că Mons. Marcu Glaser va lua o decizie pozitivă în privinţa continuării muncii sale pastorale la Bălţi şi, în general, în Basarabia. Începând cu anul 1936, pr. Hyacint Bock a fost numit paroh al Parohiei "Adormirea Maicii Domnului" din Bălţi. Din anul 1932, pr. Hyacint Bock a îndeplinit şi funcţia de administrator al Parohiei Soroca. Atât misiunea de paroh de Bălţi, cât şi de administrator de Soroca, Bock le-a îndeplinit până la reanexarea Basarabiei la URSS în 1944. În anul 1934, la 19 septembrie, pr. Hyacint Bock şi-a sărbătorit jubileul sacerdotal de argint. Acest jubileu a fost sărbătorit "aproape în tăcere", Bock avându-i alături pe credincioşii din oraş. "Şi credincioşii catolici răspândiţi în cele două judeţe, Bălţi şi Soroca, vor lua parte, când vor afla, la bucuria sărbătoritului care-i vizitează cu o deosebită râvnă."
În raportul către Sfântul Scaun din anul 1928, episcopul de Iaşi Mihai Robu îl caracteriza pe pr. Hyacint Bock drept suficienter doctus, pius, laudabilis moribus et in munere implendo - "suficient de învăţat, pios, cu moravuri lăudabile şi îndeplinindu-şi misiunea".
Venit încă din copilărie împreună cu părinţii în România, abia în anul 1932 pr. Hyacint Bock a început demersurile pentru dobândirea cetăţeniei române. Demersurile au rămas fără răspuns, întrucât nici în anul 1942 pr. Hyacint nu primise încă cetăţenia română.
După reocuparea Basarabiei de către sovietici în anul 1944, Bock s-a retras în România, în septembrie 1945 fiind numit paroh de Siret. Aici a reînfiinţat filiala Societăţii "Dom Polski"; cu toate piedicile puse de regimul comunist român, a contribuit mult la renaşterea culturală a polonezilor din Siret, organizând pentru copiii etnicilor polonezi lecţii de religie în limba polonă. Perioada de păstorire a lui Bock la Siret a durat opt ani, la capătul cărora s-a pensionat. A murit la Prăjeşti, în ziua de 17 decembrie 1958, în al 73-lea an al vieţii, fiind înmormântat în cimitirul din localitate.
