Un om şi un preot, un preot şi un om! Cred că într-adevăr se regăsesc pe deplin aceste calităţi ce, consider, vor rămâne o nuanţă specifică ce s-a identificat dintotdeauna în părintele Cornel Cadar.
Păstrez în inimă diferite conversaţii, atât cât l-am avut ca oaspete în Italia, cât şi în ocaziile din ţară, în trecere pe la episcopie. Ştia să unească diplomaţia cu simplitatea, dar mereu în numele acelor categorii valorice care mereu îşi aveau prioritatea.
Mulţumesc, părinte Cornel, şi pentru atenţia, grija, prietenia faţă de acei preoţi care, originari din Dieceza de Iaşi, trăiesc şi slujesc în locuri diferite, fiind încardinaţi în alte dieceze ale lumii. Amintesc cu drag o vorbă de acum câţiva ani: "Tony, pentru un preot nu există «diaspora», el este preot, preot oriunde, preot şi om în slujba altora". Era o bucurie pentru părintele când afla că cineva din Dieceza de Iaşi era sfinţit preot. Dar şi o întristare când, după ani, cineva originar din Dieceza de Iaşi nu mai dădea de ştire sau chiar intra în anonimat, uitând de unde a plecat.
Mulţumesc, părinte Cornel, pentru sfaturile date şi chiar şi pentru cel care îmi apărea puţin sumbru atunci: "Părinte, să slujeşti cât poţi până la ultima putere. Dar să ceri şi să laşi scris ca apoi să te aducă acasă, în cimitirul din sat, de acolo de unde ai plecat. Lumea noastră iubeşte preotul, se va opri şi va spune o rugăciune".
Îţi mulţumesc, părinte Cornel, şi prefer să vorbesc la prezent pentru că veşnicia este hac et nunc (aici şi acum). La revedere, şi mijloceşte de sus pentru noi, cei care încă suntem pe drum spre locul bucuriei cereşti!
