de pr. Petru Ciobanu
În calitatea sa de spiritual al Societăţii Mamelor Creştine, Anton Durcovici le-a încurajat pe cele 20 de membre ale acestei organizaţii să deprindă un program spiritual zilnic ordonat, care cuprindea şi Sfânta Liturghie.
Un alt eveniment care vorbeşte despre importanţa Liturghiei pentru viitorul episcop de Iaşi, importanţă pe care dorea să o înţeleagă şi alţii, a fost conferinţa profesorilor din 26 septembrie 1940, când Anton Durcovici a venit cu propunerea ca în fiecare duminică şi sărbătoare să fie celebrată o Liturghie solemnă pentru seminarişti şi popor, la ora 10 dimineaţa.
Deja în calitate de episcop, aflat în vizitele pastorale în parohiile Diecezei de Iaşi, nu a pierdut ocazia de a accentua valoarea Sfintei Liturghii. Astfel, la 6 iunie 1948, aflându-se la Galaţi şi vorbind despre Euharistie, i-a îndemnat pe credincioşi să preţuiască şi să frecventeze Liturghia. La 10 octombrie acelaşi an, la Grozeşti, predicând despre misiunea preotului ca mijlocitor, a afirmat că harurile pe care le pot primi credincioşii pot fi obţinute mai ales prin Sfânta Liturghie.
Cu ocazia jubileului de 50 de ani de preoţie a Papei Pius al XII-lea, predicând în Duminica Patimilor, la 3 aprilie 1949, în catedrala din Iaşi, Anton Durcovici a vorbit despre valoarea nepreţuită a jertfei Sfintei Liturghii, mai ales cu privire la harul iertării şi ispăşirii păcatelor. A arătat apoi, din figurile prevestitoare ale Vechiului Testament şi din cuvintele lui Isus, că Liturghia dă cinste nemărginită lui Dumnezeu, dă satisfacţie cuvenită dreptăţii divine rănite prin păcat şi le dobândeşte tuturor oamenilor comori de har şi de binecuvântare, după care a evidenţiat gestul nobil al Sfântului Părinte, care a voit ca jubileul său să fie plin de haruri pentru toţi oamenii, fapt pentru care le-a şi permis preoţilor să celebreze, în acea zi, trei Liturghii pentru iertarea păcatelor şi întoarcerea tuturor la Dumnezeu.
Trecând la vizitele sale în parohiile din Arhidieceza de Bucureşti, menţionăm predica rostită la 16 iunie 1949 la Râmnicu Vâlcea. Fiind solemnitatea Trupul Domnului, episcopul Anton Durcovici a predicat în special despre valoarea jertfei Sfintei Liturghii, îndemnându-i pe credincioşi să asiste regulat la Liturghie, cel puţin în zilele de duminică şi în sărbătorile de poruncă.
Setea episcopului Anton Durcovici devine şi mai puternică după arestarea sa la 29 iunie 1949 şi încarcerarea sa. În acest sens, elocventă este mărturia părintelui Otto Canisius Farrenkopf, care ne informează că în luna octombrie a ultimului an din viaţă a fericitului martir - 1951 -, unul dintre codeţinuţii lui Durcovici, părintele Vasvári, l-a visat pe Sfântul Papa Pius al X-lea. "Iar pentru că acest papă lucrează atâta ca credincioşii să primească cât mai des sfânta Cuminecătură, parohul din Braşov îşi puse speranţa în Dumnezeu, ca, prin mijlocirea slujbei sale credincioase, să ni se împlinească dorinţa de a se celebra măcar o dată Sfânta Liturghie [în detenţie]". O comisie specială venită de la Bucureşti la Sighetu Marmaţiei, constatând starea de sănătate a Mons. Anton Durcovici, a permis să i se dea o sticluţă de vin tonic. Conţinutul de 70% vin a făcut posibilă folosirea conţinutului sticluţei pentru săvârşirea Liturghiei. Astfel, au fost celebrate, ca în catacombe, şase Sfinte Liturghii. "Pentru Mons. Anton Durkovicz aceste Sfinte Liturghii au fost chiar viaticul!", scrie acelaşi martor al ultimelor zile ale martirului iubirii lui Cristos. Ca şi în libertate, cu siguranţă că şi în închisoare, episcopul Anton Durcovici celebra Liturghia cu o devoţiune îngerească, de-a dreptul transfigurat, devenind un om cu adevărat euharistic.
Iată un model de trăire a Sfintei Liturghii! Să privim spre el şi să o trăim aşa cum a trăit-o el!
