* A. Timofte (Tomeşti). "Care este pensia datorată pentru trei copii şi cum se calculează aceasta?"

Potrivit art. 529 din Codul civil, întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti. Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii.

Conform art. 530 din Codul civil, obligaţia de întreţinere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului şi, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învăţătură şi pregătire profesională. Dacă obligaţia de întreţinere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanţa dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreţinere stabilită în bani. Pensia de întreţinere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul lunar al celui care datorează întreţinere. În situaţia în care cel obligat la pensie de întreţinere nu realizează venituri, pensia de întreţinere va fi stabilită la venitul minim pe economia naţională.

Potrivit art. 531 din Codul civil, dacă se iveşte o schimbare în ceea ce priveşte mijloacele celui care prestează întreţinere şi nevoia celui care o primeşte, instanţa de judecată, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micşora pensia de întreţinere sau poate hotărî încetarea plăţii ei.

Pensia de întreţinere este datorată de către părinte copilului minor până la împlinirea vârstei de 18 ani, iar dacă este major, până la finalizarea studiilor. Astfel, potrivit art. 499 din Codul civil, părinţii sunt obligaţi să întreţină copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani.

* C. Ionescu (Iaşi). "În anul 2018 am încheiat un contract de donaţie cu fiica mea şi i-am donat apartamentul proprietatea mea din Iaşi. Prin actul încheiat, fiica mea s-a obligat să-mi respecte dreptul de abitaţie în imobil. Întrucât fiica mea este plecată în Canada şi de la momentul încheierii contractului de donaţie nu a mai ţinut legătura cu mine, iar costurile cu întreţinerea apartamentului sunt foarte mari raportat la veniturile obţinute din pensia mea, aş dori să ştiu în ce condiţii aş putea să desfiinţez actul încheiat."

Potrivit art. 1020 din Codul civil, donaţia poate fi revocată pentru ingratitudine şi pentru neexecutarea fără justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul.

Din situaţia expusă de dv., rezultă că fiica s-a obligat prin contractul de donaţie să vă respecte dreptul de abitaţie, iar acest drept vă este respectat, în condiţiile în care ea nu foloseşte apartamentul şi locuiţi în imobil fără să vă fie tulburată posesia. Donaţia se revocă pentru ingratitudine în următoarele condiţii:

1) dacă donatarul a atentat la viaţa donatorului, a unei persoane apropiate lui sau, ştiind că alţii intenţionează să atenteze, nu l-a înştiinţat;

2) dacă donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave faţă de donator;

3) dacă donatarul refuză în mod nejustificat să asigure alimente donatorului ajuns la nevoie, în limita valorii actuale a bunului donat, ţinându-se însă seama de starea în care se afla bunul la momentul donaţiei.

Revocarea donaţiei pentru ingratitudine şi pentru neîndeplinirea sarcinilor menţionate în contract nu operează de drept, ceea ce înseamnă că trebuie solicitată în cadrul unui proces de revocare a donaţiei. Dreptul la acţiunea prin care se solicită revocarea pentru ingratitudine se prescrie în termen de un an din ziua în care donatorul a ştiut că donatarul a săvârşit fapta de ingratitudine. Acţiunea în revocarea pentru ingratitudine poate fi exercitată numai împotriva donatorului. Dacă donatarul moare după introducerea acţiunii, aceasta poate fi continuată împotriva moştenitorilor. În situaţia în care sunteţi în una dintre cele trei situaţii menţionate mai sus (apreciem, pe marginea afirmaţiilor făcute în scrisoarea trimisă la redacţie, că v-aţi încadra în punctul 3), puteţi solicita revocarea donaţiei la Judecătoria Iaşi. Menţionăm că acţiunea trebuie probată cu acte şi martori şi orice alte mijloace de probă care vor rezulta din dezbateri.