Dintre sărbătorile dedicate Preasfintei Fecioare Maria, solemnitatea "Adormirea Maicii Domnului şi ridicarea ei cu sufletul şi cu trupul la cer" este cea mai solemnă.
Cât priveşte începuturile acestei sărbători, se pare că sunt de pe la jumătatea secolului al IV-lea, la Ierusalim, chiar dacă adevărata sărbătoare apare abia la începutul secolului al VI-lea. Prima mărturie credibilă despre sărbătoare este de la Sfântul Grigore din Tours (538 cca. - 594). Despre sensul sărbătorii a scris şi Sfântul Ioan Damaschinul (676 cca. - 749): "Se cuvenea ca aceea care l-a purtat în sânul ei pe Creatorul făcut prunc să locuiască în lăcaşul dumnezeiesc. Se cuvenea ca Mireasa lui Dumnezeu să intre în palatul ceresc". În Occident, Papa Sergiu I (687-701) o pune între cele patru sărbători ale Maicii Domnului.
Dezvoltarea gândirii teologice a Bisericii atrage după sine şi dezvoltarea teologiei mariane. Nume sonore ale teologiei scolastice ne explică fundamentul teologic care stă la baza credinţei în ridicarea cu trupul şi sufletul la cer a Preasfintei Fecioare Maria. Sfântul Bonaventura, Sfântul Anton de Padova şi Sfântul Bernardin de Siena propun adevărul şi susţin învăţătura ridicării cu trupul şi sufletul la cer a Preasfintei Fecioare Maria. În secolul al XVI-lea, apologeţii catolici, ca o reacţie la mişcarea protestantă, au făcut ca această credinţă în ridicarea cu trupul şi sufletul la cer a Fecioarei să devină o adevărată doctrină. În secolul al XVIII-lea apare prima petiţie către Sfântul Scaun pentru definirea solemnă a dogmei cu privire la ridicarea cu trupul şi sufletul la cer a Mariei.
În secolul următor, la 1 noiembrie 1950, Papa Pius al XII-lea, prin constituţia apostolică Munificentissimus Deus, a definit solemn dogma ridicării cu trupul şi sufletul la cer a Preasfintei Fecioare Maria: "Proclamăm, declarăm şi definim ca dogmă de Dumnezeu revelată că Neprihănita Maică a lui Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria, terminând drumul vieţii sale pământeşti, a fost ridicată în slava cerească cu sufletul şi cu trupul". Acest adevăr a fost reluat şi de Conciliul Vatican II: "Fecioara Neprihănită, păstrată neatinsă de orice prihană a păcatului strămoşesc, la capătul vieţii sale pământeşti a fost ridicată cu trupul şi sufletul în gloria cerească şi a fost înălţată de Domnul ca regină a universului pentru a fi pe deplin asemenea Fiului ei, Domnul Domnilor (cf. Ap 19,16) şi învingător asupra păcatului şi a morţii" (LG 59).
Şi următorii papi (Papa Paul al VI-lea, în exortaţia apostolică Marialis cultus, şi Papa Ioan Paul al II-lea, în enciclica Redemptoris Mater, şi Papa Benedict al XVI-lea) revin asupra "adormirii Maicii Domnului" şi ridicării cu trupul şi sufletul la cer a Mariei.
Şi Papa Francisc ne adresează cuvinte de îndemn la contemplarea acestui mister, care "ne arată că Dumnezeu vrea să-l mântuiască pe om întreg, adică să-i mântuiască sufletul şi trupul. Isus a înviat cu trupul pe care l-a luat de la Maria; şi s-a înălţat la Tatăl cu umanitatea sa transformată. Cu trupul, un trup ca al nostru, dar transfigurat. Ridicarea Mariei cu sufletul şi trupul la cer ne dă confirmarea cu privire la destinul nostru glorios" (Papa Francisc, Angelus, 15 august 2018).
