Cuvântul veşnic, "întrupat pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire", Isus Cristos, înainte de a se înălţa la cer, îi trimite pe apostoli în lumea întreagă să predice evanghelia şi să boteze. Trimiterea a devenit o misiune continuă, peste secole. Încă din perioada apostolilor s-a considerat necesar ca mesajul evanghelic să fie transmis şi în scris, aşa cum s-a făcut şi în Vechiul Testament.

Apariţia tiparului în Europa, pe la mijlocul secolului al XV-lea, a înlesnit răspândirea textelor sacre (Biblia), traduse în mai toate limbile pământului, cu mijloace perfecţionate şi în număr din ce în ce mai mare.

Comunitatea catolică de la răsărit de Carpaţi, minoritară, secole de-a rândul în regim misionar, nu a putut avea o presă religioasă bogată. De-abia în urma înfiinţării Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, în anul 1884, şi a formării clerului indigen s-a putut lucra, treptat, şi în acest domeniu. În acest sens, Monseniorul dr. Anton Gabor este un adevărat "părinte al Presei Bune" din această dieceză. Era originar din binecunoscuta comunitate catolică a Tămăşenilor (jud. Neamţ), care a oferit diecezei anul trecut (2019) pe cel de-al şaptelea episcop de Iaşi, în persoana PS Iosif Păuleţ. Viaţa pământească a Mons. Gabor s-a desfăşurat pe parcursul a 53 de ani (1883-1936). Urmând chemarea la sfânta Preoţie, intră în Seminarul diecezan din Iaşi, unde îşi însuşeşte formarea sacerdotală timp de zece ani (1896-1906), pe care o continuă apoi timp de doi ani la Universitatea catolică din Innsbruck (Austria). La 31 august 1908 este sfinţit preot în catedrala catolică din Iaşi de primul episcop de Iaşi, Nicolae Iosif Camilli, în a doua etapă a păstoririi sale. După hirotonire se întoarce la Innsbruck pentru studii de specializare. Astfel format, revine la Iaşi ca un slujitor de nădejde al diecezei: profesor la Seminar, vicar la catedrală, dar mai cu seamă pasionat muncitor ca pionier în sectorul presei catolice. În ascultare şi respect faţă de superiorii săi: episcopii Nicolae Iosif Camilli, Alexandru Th. Cisar şi Mihai Robu, mergea pe la episcopiile romano- şi greco-catolice din ţară, dar şi din străinătate, pentru lărgirea orizontului mediatic şi pentru a primi ajutoare în realizarea proiectelor. Editura şi tipografia "Presa Bună" împreună cu clădirea adiacentă, revistele diecezane "Lumina creştinului", "Sentinela catolică" şi "Dacia creştină", precum şi multele publicaţii necesare în pastoraţie (catehisme, istorie sacră, calendare, almanahuri ş.a.) erau în atenţia zilnică a râvnicului slujitor Anton Gabor. Fiind şi eu cândva elev al Şcolii parohiale din Iaşi, al cărei director era acelaşi Mons. Gabor, mi-l aduc aminte ca pe o persoană introvertită, luminoasă, gata oricând a-i îndemna pe toţi şi pe fiecare în parte: "Iubiţi-l şi ascultaţi-l pe Isus, lumina lumii, calea, adevărul şi viaţa. Cuvintele sale sunt duh şi viaţă care ne conduc la fericirea veşnică".

Pr. Cornel Cadar (1964-2019) poate fi considerat drept succesorul Mons. Anton Gabor, apostol şi părinte al Editurii "Presa Bună".

Am avut bucuria de a-l cunoaşte îndeaproape în perioada studenţiei sale, fiindu-i profesor, iar apoi în calitate de colaborator timp de 30 de ani la revista "Lumina creştinului", la Almanah, la emisiunile de radio şi televiziune. Întrucât personalitatea sa proeminentă a fost reliefată amănunţit şi elogiată precum se şi cuvenea în cele 16 pagini ale suplimentului revistei "Lumina creştinului" din luna februarie, declar că sunt întru totul de acord cu cele scrise despre el. Menţionez doar salutul pe care ni-l adresam reciproc, ori de câte ori ne întâlneam: Curaj, dragă părinte! - Cu Dumnezeu, înainte!