După vizita pastorală de la Dărmăneşti, următoarea comunitate catolică vizitată de episcopul Anton Durcovici a fost cea de la Ciugheş, în zilele de 19 şi 20 octombrie 1948, unde a predicat despre rostul bunurilor pământeşti. Episcopul a arătat că "ele sunt mijloace, de care să ne folosim pentru a cunoaşte pe Dumnezeu şi a-i sluji lui, dar că nu sunt ultimul scop al omului, care constă în mântuirea sufletului", sfătuindu-i pe cei prezenţi să nu uite care este sensul ultim al acestor bunuri şi nici să nu-şi alipească inima de ele, "încât să uite şi să piardă cele veşnice". La 21 octombrie 1948 a venit rândul Parohiei Focşani să primească vizita episcopului Anton Durcovici.
La 22 octombrie, fericitul martir a vizitat Parohia Vizantea, pe atunci în judeţul Putna, unde i-a îndemnat pe credincioşi "să preţuiască în mod cuvenit sufletul lor nemuritor, creat de Dumnezeu şi răscumpărat cu sângele lui Cristos, arătându-le că nimic nu le foloseşte să câştige lumea întreagă, dacă sufletul şi-l pierd".
Pentru a doua oară, Parohia Focşani l-a găzduit pe episcopul de Iaşi la 23 octombrie. Întrucât în declaraţia din arestul Securităţii Bucureşti informaţia despre predica ţinută aici urmează după cea din Vizantea, considerăm că anume în această zi a predicat, la fel ca şi la Oneşti, despre sfinţii apostoli Petru şi Paul, hramul bisericii. A arătat "în aceşti doi sfinţi puterea credinţei şi a dragostei de Cristos, care i-a făcut să părăsească toate pentru a vesti neamurilor pe Mântuitorul divin şi să moară pentru acela care a murit pentru ei, Petru răstignit, Pavel decapitat". După exemplul lor, i-a îndemnat pe credincioşi să dea dovadă de statornicie în credinţă, pe care să o desăvârşească prin practicarea dragostei creştine faţă de Dumnezeu şi de oameni.
Şi comunitatea catolică din Ploscuţeni a fost vizitată de episcopul Durcovici. Vizita a avut loc la 24 octombrie 1948, tema predicii fiind "îndatorirea neîntreruptă de a se împotrivi ispitelor ce îi vin din partea duhului rău". Conştient de pericolul pe care îl reprezintă pentru o comunitate lipsa preotului, episcopul le-a adus "ca exemplu pe catolicii japonezi, care timp de 250 de ani şi-au păstrat credinţa, chiar lipsiţi fiind de preoţi". Îndemnurile au fost acelea de a urma sfatul sfântului Petru de a fi "cumpătaţi în mâncare şi băutură, priveghind în rugăciune şi rămânând tari în credinţă", iar copiilor le-a spus "să se închine cu evlavie făcând semnul sfintei cruci în ispitele ce le vin de la duhul rău, arătând că acesta fuge de cei ce cu încredere fac semnul sfânt, în care se manifestă puterea Sfintei Treimi şi a lui Cristos răstignit", dându-l drept exemplu pe sfântul Anton cel Mare, care, "ispitit de duhul rău sub chipul unui uriaş înspăimântător, făcu semnul crucii şi ispititorul dispăru îndată".
Conform declaraţiei menţionate şi Liber Missarum, Ploscuţeni a fost ultima comunitate din Dieceza de Iaşi vizitată de episcopul Anton Durcovici. Au mai existat în anul următor - 1949 - vizite ocazionale la Bacău (5 martie, 30 martie, 28 aprilie, 18 mai) şi Gherăeşti (18 martie).
Acestea au fost vizitele pastorale ale fericitului martir Anton Durcovici în comunităţile Diecezei de Iaşi. Analizându-le, putem afirma că scopul pe care episcopul şi-a propus să-l atingă prin ele a fost atins: prin "ţinerea cu tărie a adevărurilor şi observarea conştiincioasă a îndatoririlor creştineşti", poporul creştin din Moldova a rămas ferm în trăirea propriei credinţe, astfel că furtuna comunistă, dezlănţuită cu şi mai mare putere în anii următori, nu a putut dărâma Biserica zidită pe temelia apostolilor şi a martirilor.
Vom prezenta în următoarele numere şi vizitele efectuate de Anton Durcovici în comunităţile Arhidiecezei de Bucureşti.
