Se spune că Isus nu răspundea niciodată la întrebări. Este adevărat acest lucru?

Trebuie să spunem că maniera lui Isus de a trata întrebările interlocutorilor este într-adevăr surprinzătoare. Evangheliile evidenţiază persoana extraordinară a lui Isus şi calitatea sa de învăţător. Când primeşte o întrebare, Isus evaluează mai întâi intenţia întrebătorului, dacă este bună sau rea. Calitatea întrebării determină stilul răspunsului lui Isus.

Vă propun să ne oprim asupra a trei episoade în care întrebarea interlocutorilor este rău intenţionată, iar Isus răspunde în manieră corespunzătoare. Fariseii şi cărturarii "încasează", de regulă, lecţiile cele mai usturătoare.

În episodul despre femeia adulteră (In 8,1-11), când cărturarii şi fariseii îl întreabă despre oportunitatea uciderii cu pietre a femeii respective, Învăţătorul le răspunde iniţial printr-o tăcere apăsătoare şi printr-un gest surprinzător: acela de a scrie cu degetul pe pământ. Nu este exact ceea ce ei aşteptau de la Isus. Întârzierea răspunsului din partea lui Isus îi irită. Şi pentru că insistau cu întrebarea, Isus le răspunde: "Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea". Ei care erau specialişti întru ale Torei, sunt invitaţi brusc la o reflecţie personală, iar aceasta îi poartă într-o direcţie neaşteptată. Din acuzatori devin acuzaţi. Cuvintele lui Isus au efect miraculos asupra lor: aceştia se dispersează "în ordine", începând cu cei mai bătrâni. Evident, aceştia aveau desaga mai plină - cu de toate.

Un episod încântător este acela în care Isus vine cu o contraîntrebare capcană. Când arhiereii şi mai-marii poporului îl întreabă despre autoritatea cu care face toate aceste lucruri (Mt 21,23-27), Isus condiţionează răspunsul său de un mic "târg": Vă răspund, dacă îmi răspundeţi. Întrebarea lui Isus vizează un subiect "fierbinte": botezul lui Ioan. Oricare ar fi răspuns, interlocutorii picau la "examen", mai ales că poporul prezent la dialog era foarte sensibil la această temă. Prinşi în capcană, aceştia răspund: "Nu ştim". A, nu ştiţi? Nu vă răspund nici eu! A picat târgul.

Când fariseii şi irodienii îl întreabă pe Isus despre oportunitatea plătirii tributului către cezar (Mc 12,13-17), aceştia cad în capcana pe care Isus le-o întinde atunci când le cere să-i arate un dinar. Mare greşeală! Aceştia aveau la ei, în spaţiul sacru al templului, bani ce conţineau un chip idolesc, acela al cezarului zeificat. Iar aceasta însemna profanare. Domnul le spune: "Daţi-i cezarului ce este al cezarului!", adică scoateţi de aici lucrurile idoleşti pe care le dosiţi pe sub haine şi veniţi în faţa Domnului cu intenţii curate. Şi poate veţi avea mai mult noroc şi cu întrebările.

Morala este următoarea: a-i pune întrebări lui Isus este un demers oarecum riscant, deoarece cine îl întreabă pe Isus riscă să primească răspunsuri la care nu se aşteaptă. Tu ai curajul să-i pui întrebări lui Isus? (va urma)