Frumoasă-i toamna, din multe puncte de vedere. Unul atrage atenţia în mod deosebit: începerea unui nou an şcolar. Mulţimi de copii şi tineri, de vârste diferite, se-ndreaptă spre unităţi de învăţământ, spre a învăţa, spre a dobândi noi şi noi cunoştinţe, nu atât de dragul şcolii, cât mai cu seamă pentru viaţă ("Non scholae, sed vitae discismus!").
Chemarea de a învăţa este strâns legată de natura umană: homo sapiens, homo faber, homo technicus, homo studiosus, homo discens (ucenic). Pe lângă aceste atribute, esenţialmente, fiinţa umană este religioasă (homo religiosus), dependentă de Creatorul ei, Dumnezeu. Cuvântul "religie" vrea să evidenţieze tocmai această legătură dintre Creator şi creatură.
Ca atare, e normal ca instruirea umană pentru viaţa terestră reuşită să fie îmbinată cu instruirea religioasă necesară pentru viaţa spirituală, cerească, evidenţiată chiar şi pe pământ. Dumnezeu, sfinţenia prin excelenţă, vrea ca omul să fie sfânt pentru că e chipul său. Sfânta Scriptură - îndeosebi cărţile didactice - este la îndemâna omenirii de-a lungul mileniilor.
Glasul lui Isus Cristos, Învăţătorul, calea, adevărul şi viaţa, răsună mereu în Biserica sa sfântă, învăţându-ne ceea ce este necesar ca să ştim şi să împlinim pentru a fi copii buni ai Tatălui nostru ceresc. În această privinţă, umilinţa (recunoaşterea neputinţei proprii), este numaidecât de trebuinţă. De aceea, Isus ne îndeamnă: "Învăţaţi de la mine că sunt blând şi umil cu inima" (Mt 11,29).
Mult, mult succes tuturor în opera zilnică de îmbunătăţire spirituală!
