Noi, copiii, suntem foarte direcţi! Nu o spun doar aşa, pentru că sunt un copil, ci pentru că aşa am văzut şi la o întâlnire a papei Francisc cu un grup de persoane.
Un copil a urcat până pe treptele unde era papa, s-a dus direct la el şi l-a îmbrăţişat. Papa nu s-a supărat şi nici soldaţii care erau în jurul lui, din contra, l-au lăsat, iar el nu a mai plecat de acolo până la finalul întâlnirii. Ba mai mult, văzând că se apropie alte persoane pentru a-l saluta, în simplitatea lui de copil, crezând că au venit să îi facă vreun rău, îi ţinea departe. Cât de sinceri sunt copiii atunci când iubesc!
A ajunge lângă papa fără să te emoţionezi de mulţimile prezente, fără să te temi de cei care au grijă de el, se poate întâmpla doar în cazul unui copil. Cine nu ar avea emoţii în faţa papei? Câte au de învăţat cei mari de la copii!
Papa Francisc, în simplitatea lui, s-a apropiat de atâtea ori de copii şi de tineri, li s-a adresat, i-a încurajat şi le-a amintit că Dumnezeu este iubire şi milostivire.
Atunci când mama mi-a vorbit despre vizita papei Francisc în România, mi-am dorit foarte mult să merg să-l văd, să-l aud şi, dacă e posibil, să-l îmbrăţişez şi eu aşa cum a făcut acel copil. Nu ştiu dacă o să pot, dar ştiu că papa este un om bun, că îi iubeşte pe copii aşa cum a făcut-o şi Isus. Dar dacă nu voi reuşi, nici eu nu o să mă supăr, pentru că ştiu că papa are atâtea de făcut. Până atunci însă, trebuie să o spun, cu mama nu prea îmi merge să fiu direct! (Iulian)
