Audienţa generală a papei Francisc

Cateheză despre călătoria apostolică în România

La audienţa generală de miercuri, 5 iunie 2019, papa Francisc a vorbit despre vizita sa apostolică în România, din perioada 31 mai - 2 iunie. La această audienţă a luat parte şi o delegaţie din România, formată din 32 de persoane, în frunte cu ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureşti şi preşedinte al Conferinţei Episcopilor Catolici din România. Din Dieceza de Iaşi au fost şapte persoane, preoţi şi laici - pr. Adrian Blăjuţă, pr. Mihai Budău, pr. Felix Roca, dar şi familiile Alexandra şi Gabriel Măriuţ şi Nicoleta şi Robert Morţi -, cărora li s-au alăturat persoane care activează în Roma: surori de la Congregaţia "Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot", pr. Isidor Iacovici, păstorul comunităţii romano-catolice româneşti din Roma, Mons. Ionuţ Strejac, care lucrează la Vatican, dar şi pr. Laurenţiu Dăncuţă, care se pregăteşte pentru a lucra în serviciul diplomatic al Vaticanului. După audienţă, a avut loc un moment de dialog între membrii delegaţiei din România şi papa Francisc, ocazie în care papa a primit noi cadouri care să îi amintească de vizita sa în ţara noastră, printre care şi o fotografie de la întâmpinarea care i s-a făcut la scena din faţa Palatului Culturii din Iaşi, de către copii îmbrăcaţi în costum popular. În momentul fotografiilor oficiale, un membru al delegaţiei din Dieceza de Iaşi i-a spus papei că a făcut ţara noastră mai frumoasă timp de trei zile şi că îl consideră o minune. Papa a replicat cu zâmbetul pe buze: "Ţara voastră e minunată!" Redăm în continuare mesajul papei Francisc de la audienţa generală, în traducerea pr. Mihai Pătraşcu.

* * *

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

La sfârşitul săptămânii trecute am făcut o călătorie apostolică în România, invitat de domnul preşedinte şi de doamna prim-ministru. Le reînnoiesc mulţumirea mea şi o extind la celelalte autorităţi civile şi ecleziastice şi la toţi cei care au colaborat la realizarea acestei vizite. Mai ales aduc mulţumire lui Dumnezeu care a permis succesorului lui Petru să se întoarcă în acea ţară, la douăzeci de ani după vizita sfântului Ioan Paul al II-lea.

În sinteză, aşa cum anunţa motoul călătoriei, am îndemnat "să mergem împreună". Şi bucuria mea a fost că am putut face aceasta nu de departe sau de sus, ci mergând eu însumi în mijlocul poporului român, ca pelerin în ţara sa.

Diferitele întâlniri au evidenţiat valoarea şi exigenţa de a merge împreună fie între creştini, pe planul credinţei şi al carităţii, fie între cetăţeni, pe planul angajării civile.

Fiind creştini, avem harul de a trăi o perioadă de relaţii fraterne între diferitele Biserici. În România cea mai mare parte a credincioşilor aparţine Bisericii Ortodoxe, condusă actualmente de patriarhul Daniel, spre care se îndreaptă gândul meu fratern şi recunoscător. Comunitatea catolică, fie "greacă", fie "latină", este vie şi activă. Unirea între toţi creştinii, deşi incompletă, este bazată pe unicul Botez şi este pecetluită de sângele şi de suferinţa îndurată împreună în timpurile întunecate ale persecuţiei, îndeosebi în secolul trecut sub regimul ateist. Este şi o altă comunitate luterană care-şi mărturiseşte credinţa în Isus Cristos şi este în bune raporturi cu ortodocşii şi cu catolicii.

Cu patriarhul şi Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române am avut o întâlnire foarte cordială, în care am reafirmat voinţa Bisericii Catolice de a merge împreună în memoria reconciliată şi spre o unitate mai deplină, pe care chiar poporul român a invocat-o profetic în timpul vizitei sfântului Ioan Paul al II-lea. Această importantă dimensiune ecumenică a călătoriei a culminat în solemna rugăciune "Tatăl nostru", în noua, impunătoarea catedrală ortodoxă din Bucureşti. Acesta a fost un moment cu valoare simbolică puternică, pentru că "Tatăl nostru" este rugăciunea creştină prin excelenţă, patrimoniu comun al tuturor celor botezaţi. Nimeni nu poate spune "Tatăl meu" şi "Tatăl vostru"; nu: "Tatăl nostru", patrimoniu comun al tuturor celor botezaţi. Am manifestat că unitatea nu elimină diversităţile legitime. Fie ca Duhul Sfânt să ne conducă să trăim tot mai mult ca fii ai lui Dumnezeu şi fraţi între noi!

Ca o comunitate catolică am celebrat trei liturgii euharistice. Prima, în catedrala din Bucureşti, la 31 mai, sărbătoarea Vizitei Fecioarei Maria, icoană a Bisericii care merge în credinţă şi în caritate. A doua Euharistie, la Şumuleu Ciuc, ţintă pentru foarte mulţi pelerini. Acolo, sfânta Născătoare de Dumnezeu adună poporul credincios în varietatea limbilor, culturilor şi tradiţiilor. Şi a treia celebrare a fost dumnezeiasca Liturghie la Blaj, centru al Bisericii Greco-Catolice din România, cu beatificarea a şapte episcopi martiri greco-catolici, martori ai libertăţii şi milostivirii care vin din evanghelie. Unul dintre aceşti noi fericiţi, Mons. Iuliu Hossu, în timpul detenţiei a scris: "Dumnezeu ne-a trimis în acest întuneric al suferinţei pentru a da iertarea şi pentru a ne ruga pentru convertirea tuturor". Gândindu-ne la torturile teribile la care erau supuşi, aceste cuvinte sunt o mărturie de milostivire.

Deosebit de intensă şi sărbătorească a fost întâlnirea cu tinerii şi familiile ţinută la Iaşi, vechi oraş şi important centru cultural, răscruce între Occident şi Orient. Un loc care invită să deschidem drumuri pe care să mergem împreună, în bogăţia diversităţilor, într-o libertate care nu taie rădăcinile, ci extrage din ele în mod creativ. Şi această întâlnire a avut caracter marian şi s-a încheiat cu încredinţarea tinerilor şi familiilor sfintei Născătoare de Dumnezeu.

Ultima etapă a călătoriei a fost vizita la comunitatea romă din Blaj. În acel oraş, romii sunt foarte numeroşi şi pentru aceasta am voit să-i salut şi să reînnoiesc apelul împotriva oricărei discriminări şi pentru respectarea persoanelor de orice etnie, limbă şi religie.

Iubiţi fraţi şi surori, să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru această călătorie apostolică şi să-i cerem lui, prin mijlocirea Fecioarei Maria, ca ea să aducă roade îmbelşugate pentru România şi pentru Biserica din acele ţinuturi.