(Lc 2,29a)
Copleşiţi de marele har al vizitei papei Francisc în cele patru locuri din ţara noastră: Bucureşti, Şumuleu-Ciuc, Iaşi şi Blaj, în zilele de 31 mai, 1 şi 2 iunie, cei mai înaintaţi în vârstă am putea astfel exclama, parafrazând cele spuse de bătrânul Simeon din Ierusalim, "om drept şi evlavios care aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era asupra lui". Condus de Duhul Domnului la templu, în timp ce Maria şi Iosif îl duceau pe pruncul Isus, respectând obiceiurile Legii cu privire la el, Simeon l-a luat în braţe şi l-a binecuvântat pe Dumnezeu, zicând: "Acum slobozeşte-l pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace, căci au văzut ochii mei mântuirea ta pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, lumină spre luminarea neamurilor şi slava poporului tău, Israel" (Lc 2,25-32).
Aşa l-am salutat, ne-am apropiat, l-am ascultat pe Sfântul Părinte papa Francisc ca pe trimisul lui Isus şi ca pe cel de-al 265-lea urmaş al sfântului apostol Petru la cârma Bisericii, purtător al luminii lui Cristos şi "principe al carităţii". Ne-am rugat împreună cu Sanctitatea Sa, l-am preamărit pe Dumnezeu, mulţumindu-i pentru nemărginita sa îndurare, şi am venerat-o pe Maica Preacurată în "grădina sa". A fost, într-adevăr, un eveniment epocal, pentru cei mai mulţi dintre noi acel "o dată în viaţă". Iar această onoare ne şi obligă s-o permanentizăm prin trăirea noastră creştină în conformitate cu angajamentul Botezului, în spirit de credinţă, speranţă şi iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni, ataşaţi de Biserica lui Cristos.
Doamne, rămâi mereu cu noi!
