Printre multiplele responsabilităţi ale unui episcop în limitele diecezei sale se află şi aceea de a vizita fiecare parohie a teritoriului ecleziastic încredinţat spre păstorire. Practica vizitelor canonice a fost introdusă în Biserică începând cu sec. al VI-lea, devenind obligatorie la Conciliul Tridentin.
La scurt timp după preluarea conducerii Episcopiei de Iaşi, la 14 aprilie 1948, când este instalat ca episcop în catedrala din Iaşi, episcopul Anton Durcovici a început seria vizitelor canonice în parohiile diecezei sale, fiind un bun prilej pentru a-i încuraja pe credincioşi în faţa furtunii comuniste ce începea să se abată asupra Bisericii.
În scurta perioadă ce s-a scurs de la luarea în posesie a Diecezei de Iaşi şi până la arestarea sa, la 26 iunie 1949, episcopul Anton Durcovici a reuşit să viziteze aproape toate comunităţile catolice din Moldova, iar după numirea sa ca administrator al Arhidiecezei de Bucureşti, şi unele parohii ale acesteia. Scopul vizitelor acestora îl indică episcopul însuşi în declaraţia din 26 aprilie 1950: "În predicile pe care le-am ţinut credincioşilor la Iaşi şi în timpul vizitaţiei canonice, atât în Moldova, cât şi în decanatul Olteniei, subiectul îl forma unul din adevărurile dogmatice sau morale ale catehismului catolic, iar îndemnurile adresate credincioşilor priveau ţinerea cu tărie a acestor adevăruri şi observarea conştiincioasă a îndatoririlor creştineşti".
Vom începe din acest număr să prezentăm vizitele efectuate de fericitul Anton Durcovici în parohiile Diecezei de Iaşi şi ale Arhidiecezei de Bucureşti în scurta sa păstorire. Pentru început, vor fi trecute în revistă vizitele în parohiile din Moldova.
Din declaraţia amintită, deducem că prima vizită canonică pe care a efectuat-o episcopul Durcovici a fost în Parohia Galaţi, la 6 iunie 1948, vizită prilejuită de administrarea Mirului. La acea dată, parohia era păstorită de pr. Ioan Duma. Episcopul Durcovici a ajuns la Galaţi în seara zilei de 5 iunie, a doua zi - 6 iunie - a celebrat sfânta Liturghie pontificală şi a administrat taina Confirmaţiunii. Predica a fost despre sfânta Euharistie, credincioşii fiind îndemnaţi "la preţuirea şi frecventarea Liturghiei şi a Împărtăşaniei", iar copiii "să se roage cu evlavie şi statornicie, ca astfel să păstreze darurile Duhului Sfânt". Păstorul Diecezei de Iaşi a mai zăbovit la Galaţi încă două zile - 7 şi 8 iunie -, celebrând sfintele Liturghii în capela Notre Dame de Sion din localitate.
Peste cinci zile, la 11 iunie, episcopul Anton Durcovici a vizitat Parohia Butea. Predica pe care a rostit-o în faţa enoriaşilor a fost dedicată Sfintei Treimi, hramul bisericii din localitate, îndemnându-i pe credincioşi "să cinstească cele trei persoane divine, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, ori de câte ori fac semnul crucii", copiii, la rândul lor, fiind sfătuiţi de episcop să-i cinstească pe părinţi. Următoarea vizită a avut loc la Fărcăşeni, la 12 iunie 1948. Predica de la sfânta Liturghie a avut drept subiect Adormirea Maicii Domnului, "îndemnurile date priveau iubirea către sfânta Fecioară Maria şi încrederea în ajutorul ei". A urmat apoi vizita la Şcheia, la o dată ce nu poate fi determinată cu exactitate. Biserica localităţii având hramul Înălţarea Sfintei Cruci, tema predicii a fost moartea lui Isus pe cruce, "arătând dragostea nesfârşită a Mântuitorului pentru sufletele noastre", îndemnându-i pe credincioşi să răspundă cu iubire şi recunoştinţă, mântuindu-şi sufletul". Aflată în apropiere, Parohia Oţeleni a fost următoarea vizitată de episcopul Durcovici, la o dată, la fel, nedeterminată, între 13 şi 16 iunie 1948. Predica a tratat despre "sfânta Ana, hramul bisericii, şi obligaţia părinţilor de a da copiilor o educaţie creştinească prin pilde şi învăţătură, îndemnând pe credincioşi să urmeze în aceasta pe sfânta Ana, mama sfintei Fecioare Maria".
