Recent, Sfântul Părinte papa Francisc, prin scrisoarea apostolică în formă de motu proprio "Aperuit illis", a instituit Duminica Bibliei pentru a accentua relaţia dintre poporul lui Dumnezeu şi cuvântul lui Dumnezeu, relaţie care a caracterizat şi întreaga viaţa creştină a fericitului Anton Durcovici.
Într-adevăr, în opinia fericitului martir, întreaga viaţă spirituală creştină se fundamentează pe doi piloni stabili, fără de care puntea credinţei s-ar prăbuşi instantaneu; aceştia sunt: Sfânta Scriptură şi sfânta Euharistie. Orice activitate a episcopului Anton Durcovici, făcută în comuniune deplină cu Biserica Romei, avea ca izvor Biblia, iar ca scop, binele Bisericii.
Importanţa pe care viitorul episcop de Iaşi a acordat-o Bibliei reiese, din informaţiile de care dispunem la moment, încă din perioada studiilor sale la Roma, depunând mereu o "muncă foarte sârguitoare... în tot timpul cursurilor sfintei teologii, a Sfintei Scripturi şi a istoriei bisericeşti". Această muncă este reflectată şi de calificativele pe care le-a avut la cursurile biblice. Astfel, în anul academic 1918-1909, la cursul de Sfântă Scriptură a fost notat cu 9/9, iar în anul de studii 1909-1910, la acelaşi curs a obţinut nota 10.
În anul 1921, la 15 decembrie, conform amintirilor arhiepiscopului Raymund Netzhammer, la deschiderea Cercului Catolic "Tomis", "dr. Durcovici ţinu prima conferinţă în limba română; dovedind o bună pregătire, el vorbi curent despre Biblie". Revista Jugendfreund a oferit şi un rezumat al acestei conferinţe, scriind că Anton Durcovici "a arătat că atacurile pornite în ultimele două secole din partea criticii moderne contra cărţilor sfinte n-au avut alt rezultat decât să întărească autoritatea lor istorică şi să o pună în afară de orice îndoială". Pe lângă această conferinţă cu tematică bibică, o alta, ţinută la acelaşi Cerc Catolic, inspirată în mare parte din Sfânta Scriptură, a fost intitulată "Călătoriile Sfântului Pavel". Ca membru al Uniunii Apostolice a Clerului, printre obiectivele spirituale facultative, Anton Durcovici avea trecut Citirea biblică (un capitol), obiectiv pe care l-a îndeplinit mereu, ceea ce demonstrează că întreaga sa viaţă de credinţă se inspira din cuvântul lui Dumnezeu. Ca profesor la Seminarul din Bucureşti, după mărturia lui Florian Müller, "dr. Durcovici... niciodată n-a susţinut părerea proprie, dar totdeauna se baza pe cuvântul Sfintei Scripturi şi pe învăţăturile Bisericii", ceea ce demonstrează că pentru el orice argumentare teologică se poate face în baza cuvântului lui Dumnezeu.
Dacă ar fi să citim scrisorile lui Anton Durcovici din perioada episcopatului său la Iaşi, vom deduce lesne că toate se inspirau din Sfânta Scriptură. Astfel, în scrisoarea pastorală din 14 aprilie 1948, citează de mai multe ori din Biblie, mai întâi atunci când, pe urmele apostolului Toma, îl numeşte pe Isus "Domnul meu şi Dumnezeul meu" (In 20,28), sau când aminteşte de promisiunea lui Isus de a rămâne mereu cu noi (Mt 20,28), sau strigătul lui Isaia: "Trimite Mielul, Doamne, pe stăpânitorul pământului!" (Is 16,1). Tot din Biblie se inspiră şi atunci când, în aceeaşi scrisoare, scrie despre milostivirea lui Dumnezeu. Făcând apel la Cartea Apocalipsului, episcopul îi încurajează pe enoriaşi la o viaţă creştină adevărată, în credincioşie faţă de Miel, pentru că "vor sta înaintea tronului lui Dumnezeu" (7,15).
De asemenea, şi în scrisoarea despre devoţiunea din luna mai în cinstea Maicii Domnului, nu o dată episcopul de Iaşi apelează la Sfânta Scriptură, amintind de unele scene biblice. Inspirându-se din Sfânta Carte, acest fiu devotat al Mariei o compară pe sfânta Fecioară cu chivotul legământului.
