Călători dintr-o parte în alta a lumii, purtaţi de şcoală, de serviciu sau alte interese, departe de casă - luna august a devenit pentru mulţi timpul revederilor. Cu bucurie, cuprinşi de nelinişte şi nerăbdare, ne facem bagajele şi pornim spre "casă", spre cei dragi. Cât de plăcut este să poţi spune: "Merg acasă! Mă întorc acasă". Cu atât mai mult dacă acasă te aşteaptă părinţi, copii, fraţi, bunici, nepoţi, prieteni, colegi etc.
Am plecat de acasă purtând în noi mângâierea speranţei că ne vom întoarce. Această speranţă ne-a ţinut în viaţă: din ea ne-am hrănit atunci când dorul ne flămânzea sufletul. Speranţa revederii nu ne-a dezamăgit: acum ne întoarcem acasă!
Bucuria revederilor a rămas neschimbată de la o generaţie la alta. Totul devine sărbătoare, totul devine bucurie şi emoţie. Însă ceva tot s-a schimbat! Acum parcă prea uşor trecem de la: "M-am întors! Ce bine îmi pare să te văd. Eşti sănătos? Ai rezolvat problema care îţi apăsa sufletul?"... la: "Wow, dar ce ai slăbit!" Sau: "Ce ai de te-ai îngrăşat aşa? Ce-i cu firele alea albe? Şi riduri?!"...
Se pare că astăzi toţi văd cum am albit, câte riduri avem şi cât ne-am îngrăşat, dar prea puţini mai reuşesc să ne simtă inima, tristeţea, povara sufletului. Sensibilitatea interioară nu mai reprezintă interes, ci doar aspectul fizic. Contează mai mult dacă ne-am vopsit părul sau am renovat casa, decât dacă suntem cu adevărat fericiţi, cu sufletul împăcat. Cumva am pierdut esenţialul. Suntem prea axaţi pe corp într-o lume plină de suflete care au nevoie de atenţia noastră.
În această goană după revederi, de multe ori uităm că există şi oameni care nu mai aşteaptă sau care nu sunt aşteptaţi de nimeni, niciodată, nicăieri. Oameni care nu au cui să spună: "M-am întors!" Pentru ei nu există "Bun venit!" şi nici "Bun găsit!" Aceştia, oamenii singuri şi ai nimănui, ne dau posibilitatea să ne lărgim inima atunci când îi ajutăm să se simtă ca acasă în preajma noastră.
Tu cum te pregăteşti pentru drumul spre casă ori pentru primirea celor dragi? Tu ce observi prima dată la cei dragi, când ajung sau când ajungi "acasă"? Ce aşteptări ai de la ei?
Să facem ca revederile noastre să fie şi despre suflet, despre calitatea inimii şi a vieţii, nu despre fire albe, riduri şi kilograme!
