Liber nu înseamnă a face ce vrei, ci a alege binele dintre un bine şi un rău. Este liber doar cel care alege ca în orice împrejurare să vrea binele şi să caute adevărul.

Eliberarea de sub comunism nu a însemnat neapărat şi asumarea unor valori care să-l maturizeze pe om, care apoi să ducă şi la o maturizare a societăţii.

Din dorinţa de a avea, mai mult decât de a fi, omul a început să caute, să dorească, să dobândească şi să facă experienţe noi, iar în această căutare, adesea haotică, şi-a pierdut de multe ori propria identitate. Omul de azi nu mai ştie cine este, sectorul cel mai afectat fiind cel al sexualităţii!

Pe acest fond, propuneri ideologice precum LGBT (lesbiană, gay, bisexual, transsexual) teoria gender, realităţi care până mai ieri erau considerate ca boli de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii, treptat intră în firescul de zi cu zi, sunt transformate în propuneri legislative, sunt scoase de sub sfera maladiilor şi de multe ori impuse ca un drept.

Unele ţări au implementat deja în legislaţia proprie aşa-zise drepturi pentru persoanele care trăiesc aceste realităţi. S-a început prin recunoaşterea lor ca persoane speciale, care să nu mai fie arătate cu degetul, s-a trecut apoi la recunoaşterea parteneriatului civil, mai ales între cele care voiau să convieţuiască, s-a trecut apoi la recunoaşterea căsătoriei (civile) între ele, iar de aici nu a fost decât un pas să li se recunoască şi dreptul de a înfia copii. Şi dacă totul s-ar fi liniştit ar fi fost bine, însă toate acestea au deschis calea către alte aberaţii, cum ar fi necrofilia, zoofilia, iar mai nou se încearcă legiferarea pedofiliei.

Şi, pentru că România este parte a Uniunii Europene, la rândul ei este încercată din toate părţile de toate aceste provocări, ajungându-se până acolo încât este ameninţată cu tăieri de fonduri, cu excluderi din anumite foruri internaţionale sau chiar acuzată că nu respectă drepturile omului.

Ce se cere, de fapt? Se cere crearea unui spaţiu adecvat, prin propuneri legislative, care să faciliteze integrarea acelor persoane cu tendinţele descrise mai sus, astfel încât trăirile lor să fie considerate o normalitate, ceea ce însă este împotriva naturii, ca şi a voinţei lui Dumnezeu exprimată prin revelaţie.

Astfel, a avea doi bărbaţi sau două femei ca părinţi, cel puţin din punct de vedere psihologic, ar fi pentru copii o condamnare la suferinţă, pentru că ar fi lipsiţi de ceea ce trebuie să aibă în mod vital: un tată şi o mamă, un bărbat şi o femeie care să le asigure echilibrul în viaţă.

În consecinţă, România vrea să se pună la adăpost de orice propunere neavenită, imorală şi, ca atare, împotriva naturii şi a revelaţiei. Vrea să clarifice definiţia din Constituţie, articolul 48, alineatul 1, potrivit căruia "familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi" prin înlocuirea termenului de "soţi" cu formularea "bărbat şi femeie", astfel încât să nu mai fie nicio altă posibilitate de interpretare.

De aceea, după ce s-au adunat circa trei milioane de semnături pentru modificare, după ce Curtea Constituţională, Camera Deputaţilor şi Senatul şi-au dat acordul, această iniţiativă se concretizează printr-un referendum, la care sunt chemaţi să-şi exprime opţiunea toţi cei care au drept de vot.

Participând la acest referendum, nu doar că ne exprimăm un drept obţinut, ci contribuim la păstrarea familiei aşa cum a voit-o Creatorul, adică având la bază un bărbat şi o femeie, chemaţi prin sacramentul Căsătoriei să fie deschişi spre viaţă, să se iubească şi să se susţină reciproc.

Familia nu este ceva ce am moştenit de la înaintaşii noştri, ci este mai degrabă ceva ce am luat cu împrumut de la cei de după noi. Participând la referendum, ne oferim nouă şi generaţiilor următoare cel puţin şansa pe care am avut-o noi, să avem un tată şi o mamă, doi părinţi...