În timpul audienţei la Sfântul Părinte, făcută de card. Angelo Amato, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, în ziua de 26 ianuarie, printr-un decret oficial, papa Francisc a recunoscut "martiriul slujitoarei lui Dumnezeu Veronica Antal, laică, aparţinând Ordinului Franciscan Secular", autorizând congregaţia să promulge decretul referitor la martiriu. Astfel, Veronica Antal va fi ridicată în curând la cinstea altarelor, fiind înscrisă în rândul fericiţilor Bisericii Catolice.
Slujitoarea lui Dumnezeu Veronica Antal a trăit în feciorie până la sfârşitul vieţii, când, pe lângă cununa fecioriei, Dumnezeu i-a hărăzit şi cununa martiriului. Viaţa şi martiriul ei reprezintă o mărturie autentică de credinţă, o credinţă vie, dinamică şi responsabilă.
Procesul de canonizare al Veronicăi Antal a început cu faza diecezană, la 25 noiembrie 2003, prin Liturghia solemnă prezidată de PS Petru Gherghel în Parohia Nisiporeşti, cei numiţi în comisia tribunalului constituit în acest sens depunând jurământul de credinţă.
Fiind terţiară franciscană, Provincia "Sfântul Iosif" din România a Fraţilor Minori Conventuali s-a ocupat de acest caz, iar sesiunea de închidere a procesului informativ diecezan asupra vieţii, virtuţilor, faimei de sfinţenie şi a martiriului slujitoarei lui Dumnezeu Veronica Antal a avut loc la 11 noiembrie 2006, la sediul Episcopiei de Iaşi. PS Petru Gherghel mulţumea atunci comisiei care s-a ocupat de acest caz şi l-a numit curier pentru a duce actele la Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor pe pr. Damian-Gheorghe Pătraşcu, OFMConv., care a devenit ulterior vicepostulator al cauzei. Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor a continuat analizarea actelor procesului, ultima fază fiind recunoaşterea vieţii virtuoase şi a martiriului acestei slujitoare a lui Dumnezeu din partea Scaunului Apostolic, la 26 ianuarie 2018.
Veronica Antal va fi cel de-al şaselea român, dintre care prima femeie care va fi declarată fericită de Biserica Catolică.
Păstorul diecezei spunea într-o scrisoare pastorală că "jertfa vieţii slujitoarei lui Dumnezeu Veronica Antal nu poate fi ascunsă, mai ales în timpul şi societatea în care trăim, când tinerii şi tinerele nu mai sunt ajutaţi să preţuiască darul curăţiei, când totul devine relativ în viaţa credincioşilor, când valorile tind să fie înlocuite cu pseudovalori".
* * *
Slujitoarea lui Dumnezeu Veronica Antal s-a născut la Nisiporeşti în ziua de 7 decembrie 1935, din părinţii Iova şi Gheorghe, fiind botezată în biserica parohială din Hălăuceşti a doua zi, 8 decembrie, în sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri. Deoarece părinţii ei erau ocupaţi cu muncile câmpului, copila a fost crescută mai mult de bunica sa, Zarafina, care a căutat să inspire Veronicăi dragostea faţă de Biserică şi faţă de Cristos, conducându-i primii paşi pe calea credinţei.
La 16-17 ani dorea să intre în mănăstire, dar nu a fost posibil pentru că statul desfiinţase aproape toate mănăstirile catolice din România. A luat decizia să trăiască acasă ca măicuţă. A făcut vot de feciorie şi s-a înscris în Ordinul al Treilea Franciscan (Terţiar) şi în Armata Maicii Domnului. Participa zilnic la Liturghie, având o evlavie deosebită faţă de sfânta Fecioară Maria. În ziua de 24 august 1958, întorcându-se de la sfânta Liturghie din Parohia Hălăuceşti, unde fusese administrat şi sacramentul sfântului Mir, Veronica a fost atacată de un tânăr care voia să-i păteze viaţa feciorelnică închinată lui Dumnezeu, fiind ucisă cu 42 de lovituri de cuţit. Imediat după moartea ei, credincioşii din Nisiporeşti şi împrejurimi vorbeau despre ea ca fiind o sfântă, iar în fiecare an, la 24 august, pe locul martiriului ei se celebrează o sfântă Liturghie unde participă foarte mulţi credincioşi.
