* Angela Mihăeş (Ploscuţeni). "A fi sărac material este o suferinţă mare, dar a fi sărac spiritual este o suferinţă mai profundă, mai apăsătoare. Sărăcia şi lipsurile ne întăresc uneori şi ne fac să luptăm ca să învingem şi să ajungem la liman. Papa Francisc ne îndeamnă să nu iubim numai cu vorba, ci mai mult să dovedim că iubim prin fapte. Faptele bune şi din inimă sunt dovada vie că ne iubim aproapele, că suntem în stare să ne lipsim de un lucru important şi drag nouă pentru a-l dărui celui care are şi mai mare nevoie de el. Putem dărui semenilor noştri câte puţin din timpul nostru pentru a le oferi bucurie şi speranţă. Speranţă că ziua de mâine va fi mai bună. Cândva Mahatma Gandhi rostea cu multă înţelepciune cuvintele: «Dacă vrem să trăim într-o lume mai bună, trebuie să contribuim la crearea ei»".
Rândurile dv. sunt foarte potrivite pentru această perioadă a anului. Nu spune nimeni că în celălalt timp de peste an ne putem permite să fim altfel, dar acum, când medităm mai profund la suferinţele lui Isus, acestea trebuie să ne sensibilizeze şi mai mult în a fi solidari cu cei nevoiaşi, cu cei bătrâni şi singuri. Nu trebuie să facem lucruri extraordinare pentru a face pe cineva fericit, pentru a-l duce cu gândul la Isus, care ne-a răscumpărat prin moartea şi învierea sa.
* A. (e-mail). "Motivul pentru care am căutat să iau legătura cu dv. este pentru că am o problemă foarte dificilă. Trăiesc împreună cu prietenul meu de ceva timp, problema este că el este musulman, iar eu sunt catolică, eu cred în religia mea şi el în a lui. Amândoi încercăm să găsim o soluţie pentru a putea să ne căsătorim atât religios, cât şi civil; eu nu vreau să trăiesc în păcat şi nici el nu vrea. Ne-am interesat la ei dacă se poate face ceva fără ca eu să-mi schimb religia şi am primit un răspuns pozitiv, problema este, când am întrebat la biserică [...], preotul de aici mi-a spus că nu am voie să particip [...] la sacramente pentru că trăiesc cu un musulman. Sunt disperată, nu ştiu ce să mai fac, ştiu că sunt două culturi diferite, dar noi ne înţelegem foarte bine, iar familia lui m-a primit cu braţele deschise [...]. Vă implor să mă ajutaţi ca să ne putem căsători şi în faţa lui Dumnezeu. Vă mulţumesc!"
E nevoie să vă gândiţi bine înainte de a face pasul căsătoriei. Evident, nu avem toate elementele, pentru că nu ne-aţi scris dacă prietenul este din zona din care ne scrieţi sau dintr-o altă ţară. Nici nu ne-aţi spus unde veţi locui după căsătorie. Oricum, asiguraţi-vă că vi se va respecta credinţa şi că dv. veţi fi respectată ca atare şi după căsătorie. De asemenea, asiguraţi-vă şi cu privire la botezul şi educaţia catolică a copiilor pe care îi veţi avea. Dacă se respectă toate cele de mai sus, cazul dv. s-ar putea rezolva după o serioasă analiză şi pregătire cu un preot. Va fi nevoie de întocmirea unui dosar, de pregătire şi de aprobări speciale. În acest sens, puteţi căuta un preot în ţară, în parohia din care faceţi parte, sau luaţi legătura cu un preot român care este în zona dv. Evident, atât timp cât trăiţi împreună, nu aşteptaţi să vă puteţi spovedi şi împărtăşi. Spovada presupune părăsirea păcatului. Rugaţi-vă pentru ca Dumnezeu să vă lumineze paşii.
