Cred în iertarea păcatelor

Înclinaţia spre rău (păcat) este o constantă a naturii umane decăzute, ca urmare a neascultării primilor părinţi. Errare, humanum est (A greşi este omeneşte). Buna-cuviinţă ne îndeamnă să cerem iertare celor cărora le greşim. Greşim unii faţă de alţii, însă îngrijorarea cea mare este că înainte de toate greşim faţă de Dumnezeu, creatorul şi părintele nostru, care ne vrea buni, sfinţi, asemenea lui. Ca Părinte nemărginit de bun, el este mereu dispus să ne ierte: "Fărădelegile noastre ne-au copleşit, însă tu ierţi nelegiuirile noastre" (Ps 65,4).

Temeiul iertării este nemărginita iubire milostivă, dumnezeiască, arătată în Isus Cristos, "care pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire s-a coborât din cer", adică pentru cei bolnavi şi păcătoşi. Sfintele evanghelii confirmă acest adevăr. Episodul din evanghelia a IV-a (In 8,1-11) privitor la femeia prinsă în adulter este cât se poate de grăitor. Pentru un asemenea păcat, legea lui Moise prevedea uciderea cu pietre. Fariseii şi cărturarii care o aduc pe femeie în faţa lui Isus, cu gând viclean, "ca să aibă de ce să-l acuze", primesc răspunsul devenit clasic: "Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea!" (v. 7b). Ce a urmat? Acuzatorii se retrag "unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni" (v. 9). Micul dialog conclusiv e vrednic de luat în seamă: "«Femeie, unde sunt ei (acuzatorii)? Nu te-a condamnat nimeni? - Nimeni, Doamne. - Nici eu nu te condamn. Mergi, de acum să nu mai păcătuieşti!»" (v. 10-11).

Pentru ca marele dar al iertării să fie mereu la îndemâna oamenilor care îl vor cere, asemenea vameşului: "Dumnezeule, îndură-te de mine păcătosul!" (Lc 18,13c) sau ca tâlharul răstignit la dreapta lui Isus: "Isuse, aminteşte-ţi de mine când vei veni în împărăţia ta!" (Lc 23,42), îndată după înviere, Isus apare ucenicilor săi şi, salutându-i prin cuvintele: "Pace vouă!", suflă asupra lor, zicându-le: "Primiţi pe Duhul Sfânt! Cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veţi ţine, vor fi ţinute" (In 20,22b-23).

Pentru a beneficia cu adevărat de acest mare dar şi pentru a avea parte de pacea şi bucuria pascală, ne vom strădui să trăim în lumina îndemnului stăruitor al Postului Mare: "Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!" (Mc 1,15b).