"Lângă crucea lui Isus stătea mama lui..." (In 19,25). După ce am văzut în numărul trecut locul ocupat de cruce în viaţa fericitului Anton Durcovici, să vedem acum locul ocupat de Maria în viaţa sa, întrucât nu poate fi separat misterul crucii lui Isus de mama sa. După mărturiile multora dintre cei care l-au cunoscut, alături de cultul euharistic, devoţiunea mariană a stat la baza trăirii sale de creştin, de preot şi de episcop.

Chiar în prima sa scrisoare circulară, din 14 aprilie 1948, fericitul episcop îşi încredinţa "începutul, propăşirea şi sfârşitul păstoririi" Reginei cerului şi a pământului, după care îi îndemna pe preoţi "să închine luna mai în chip deosebit preasfintei Fecioare Maria, aşa cum de mult obişnuieşte să facă poporul nostru credincios". Într-o intervenţie a sa, la scurt timp după consacrarea episcopală, a spus: "Cu acelaşi sentiment de umilită resemnare doresc să încep şi eu apostolatul în mijlocul turmei ce mi-a fost încredinţată: pentru că ai voit să priveşti la umilinţa mea, iată slujitorul tău, Doamne, să faci cu mine după cuvântul tău!"

La 5 august 1948 a urmat un alt gest de încredere filială faţă de Maria, şi anume o altă scrisoare circulară despre celebrarea de la 22 august a Inimii Neprihănite a Mariei, celebrare pe care o dorea plină de zel faţă de iubirea maternă a Fecioarei. Mai mult, conştient de pericolele ce se profilau la orizont, cu scopul de a întări convingerea că fiecare credincios trebuie să se încredinţeze ocrotirii Preacuratei, cerea, la 20 august acelaşi an, ca în lunile septembrie şi octombrie să se intensifice rugăciunile către Maica Domnului prin recitarea zilnică a Rozariului. La două zile de la această scrisoare, la 22 august, a consacrat întreaga Dieceză de Iaşi la Inima Neprihănită a Mariei, pentru ca ea să domnească pururi peste Biserica locală, al cărei păstor era.

Iubirea şi fidelitatea de care a dat dovadă întreaga sa viaţă, episcopul martir a încercat să le insufle şi poporului creştin, pe care a mers să-l viziteze personal, fără a se limita doar la scrisorile circulare. Astfel, la Fărcăşeni, la 15 august 1948, predicând despre Adormirea Maicii Domnului, "îndemnurile date priveau iubirea către sfânta Fecioară Maria şi încrederea în ajutorul ei". La Fundu-Răcăciuni, predicând despre sfântul Rozariu, a arătat puterea şi frumuseţea acestei rugăciuni din conţinutul ei şi ajutoarele obţinute de creştini prin mijlocirea Mariei, cum ar fi victoria armatei creştine la Lepanto în anul 1571, îndemnându-i pe credincioşi "să rostească cu evlavie cât mai des această rugăciune, fie în biserică, fie acasă". La 7 noiembrie 1948, la Iaşi, aşezând la intrarea în biserică icoana Inimii Neprihănite a Mariei, fericitul Anton Durcovici a vorbit "despre bunăstarea nespusă a inimii sfintei Fecioare, cum apare din chipul ei şi cum de altminteri o cunoaştem din mijlocirea ei de mamă îngrijorată de la nunta din Cana Galileii".

La distanţă de 70 de ani de la consacrarea Diecezei de Iaşi la inima neprihănită a Mariei, azi fericitul Anton Durcovici ne îndeamnă să ne consacrăm fiecare în parte acestei inimi preaiubitoare, pentru a obţine şi noi eliberarea de tot ceea ce ne ţine încă departe de inima Mântuitorului şi de inima Mariei.

Pr. Petru Ciobanu

* * *

Manifestare cultural-religioasă

Cu ocazia a 130 de ani de la naşterea fericitului Anton Durcovici, la Iaşi, în aula sinodală "Fericitul Anton Durcovici", va avea loc joi, 17 mai, ora 16.30, o manifestare cultural-religioasă. Din program: Cuvinte de salut: PS Petru Gherghel şi PS Aurel Percă; pr. Pavel Balint (invitat special) - mesaj din partea comunităţii Bad Deutsch-Altenburg; prezentarea cărţii Fericitul Anton Durcovici - mărturisitor al credinţei şi prizonier a iubirii; film documentar: De la leagăn până la mormânt; sfânta Liturghie aniversară (ora 18.30).