Dumnezeu ne oferă mereu frumuseţea iubirii sale

Interviu cu pr. Daniel Iacobuţ, Oficiul pentru Pastoraţia Liturgică şi Sacramente

- Care este rolul Oficiului pentru Pastoraţia Liturgică şi Sacramente?

Oficiul pentru Pastoraţia Liturgică şi Sacramente are menirea de a-l ajuta pe episcop în exercitarea misiunii sale de moderator, păzitor şi promotor al vieţii liturgice diecezane. Acesta ar fi scopul său general. Pentru a-l atinge, oficiul vrea să contribuie, de fapt, la formarea liturgică a poporului lui Dumnezeu prin promovarea cunoaşterii şi aplicării normelor liturgice, prin formarea preoţilor şi a laicilor care îndeplinesc slujiri liturgice deosebite. Toate aceste acţiuni doresc să încurajeze formarea unei autentice spiritualităţi liturgice, pentru ca toţi să se poată bucura de roadele celebrărilor noastre.

- Ce este formarea liturgică?

Formarea liturgică cuprinde efortul Bisericii şi al fiecărui credincios de a participa activ şi conştient la celebrarea sfintelor sacramente şi la celelalte acţiuni liturgice. Conţinutul formării liturgice priveşte descoperirea şi aprofundarea a patru întrebări: ce anume celebrăm? (întâlnirea Bisericii cu Cristos cel Înviat şi harul său mântuitor); de ce avem nevoie să celebrăm? (motivaţiile şi fundamentul celebrărilor Bisericii); cum celebrăm? (cunoaşterea simbolurilor, a riturilor şi a rugăciunilor întâlnite la celebrări); cine celebrează? (descoperirea şi înţelegerea misiunii întregii comunităţi în celebrare, dar şi a diferiţilor săi membri: preot, ministranţi, lectori, animatori ai muzicii liturgice, feciori de biserică etc.). Această formare are loc în primul rând chiar prin celebrarea demnă şi rodnică a sfintelor taine. Apoi ea se mai realizează şi prin întâlniri propriu-zise de formare, aşa cum am propus anul acesta pentru lectori şi animatorii cântului sacru.

- În ce constă formarea la nivel zonal (lectori, organişti, dirijori de cor, dascăli)?

În primul rând trebuie spus că aceasta a fost iniţiată la invitaţia episcopilor noştri, care au sesizat necesitatea aprofundării spiritului slujirii liturgice şi în rândul laicilor. De fapt şi magisteriul Bisericii Universale a subliniat de mai multe ori această necesitate: papa Ioan Paul al II-lea spunea că "cea mai urgentă misiune este formarea biblică şi liturgică a poporului lui Dumnezeu". Ziua de formare la nivelul diferitelor decanate din dieceză doreşte să-i ajute pe lectori şi animatorii cântării liturgice să devină conştienţi de importanţa slujirii lor şi să o realizeze în spiritul liturgiei Bisericii. De aceea, împreună cu pr. Eduard Patraşcu de la Oficiul pentru Pastoraţia Biblică, cu pr. Ciprian Antălucă de la Oficiul pentru Muzica Sacră şi cu pr. Eduard Soare de la Seminarul din Iaşi am organizat un program care cuprinde conferinţe cu caracter teoretic, dar şi ateliere practice, precum şi momente de discuţii şi împărtăşire.

- Care sunt impresiile de la primele întâlniri?

Am fost impresionaţi de răspunsul pozitiv primit de la participanţi: mulţi spuneau că s-au îmbogăţit şi uman şi spiritual, că au primit mai mult curaj în slujirea pe care o exercită în cadrul liturgiei, că înţeleg mai bine care sunt aşteptările Bisericii şi ale păstorilor. Unii dintre participanţi au mărturisit că îşi doresc să mai participe la astfel de întâlniri şi că ar fi benefice şi la nivel parohial. Am fost impresionaţi şi de numărul mare de participanţi, care în multe locuri a fost peste aşteptările noastre. Şi cred că acest aspect ar putea fi înţeles drept un semnal pentru Biserică: este timpul să investim din ce în ce mai mult în formarea umană şi spirituală a credincioşilor noştri, o formare personalizată şi adaptată fiecărei categorii de credincioşi.

- Ce-şi propune Oficiul în timpul următor?

Înainte de toate să încheiem bine acest proiect de formare la nivel decanal. Întâlnind persoanele, ne dăm seama de exigenţele lor concrete în materie de formare liturgică şi, în funcţie de acestea, vom veni cu propuneri pentru viitor. Printre acestea ar putea fi editarea unor materiale care să ajute pentru o celebrare mai demnă şi mai frumoasă: un ghid liturgic al lectorului, al ministrantului, al animatorului muzicii liturgice.

- Când este o Liturghie frumoasă?

Frumuseţea Liturghiei ţine înainte de toate de cel pe care îl celebrăm şi pe care îl întâlnim: mântuitorul Isus Cristos, care ne oferă iubirea Duhului Sfânt şi ne îndreaptă astfel spre Tatăl. Dumnezeu ne oferă mereu frumuseţea iubirii sale. De aceea, orice Liturghie este frumoasă. Doar că această frumuseţe tainică are nevoie să fie manifestată prin armonia, autenticitatea, solemnitatea şi nobleţea tuturor elementelor dintr-o celebrare: preotul care slujeşte şi membrii comunităţii, rugăciunile, cântările şi riturile din care e compusă celebrarea, spaţiul liturgic în care se celebrează etc.

- Ce credeţi: participarea la Liturghie (la sacramente în general) e în creştere sau în scădere? Care ar fi motivele?

Întrucât nu slujesc într-o parohie, nu am o experienţă directă care să îmi permită să mă pronunţ. Şi nici la nivelul Bisericii noastre locale nu ştiu să se fi făcut sondaje sau cercetări cu privire la participarea la sfânta Liturghie şi sacramente. Din mărturiile unor preoţi din pastoraţie, aceasta este în scădere. Motivele cred că sunt multiple şi de diferite tipuri: de ordin cultural, demografic, economic, social, religios etc. Personal, văd această scădere ca o provocare şi o posibilitate pentru a construi comunităţi creştine cărora să nu le fie frică de statutul de minoritate şi care să redescopere printr-o trăire cât mai autentică a credinţei chemarea la a deveni misionari.

- Ce i-aţi spune unei persoane care zice: "Nu am timp să merg la Liturghie"? De ce ar trebui creştinii să participe la Liturghie?

Aş căuta să construiesc un dialog în cadrul căruia să poată împărtăşi care sunt valorile sale, care sunt realităţile ce îi hrănesc inima şi mintea. Aş căuta apoi să-i dau ocazia să spună care ar fi motivaţiile neparticipării la Liturghie. Şi apoi i-aş spune care sunt motivaţiile mele de a participa la această întâlnire cu Dumnezeu şi cu Biserica. Iar astfel aş ajunge la motivaţiile pentru care orice creştin ar trebui să participe: pentru a se întări din ce în ce mai mult în identitatea sa lăuntrică de fiu/fiică a lui Dumnezeu, pentru a se hrăni din cuvântul Domnului şi sfânta Împărtăşanie şi pentru a se întâlni în rugăciune cu ceilalţi membri ai comunităţii.

- Care este relaţia dintre Euharistie şi viaţă?

Biserica ne spune că Euharistia este izvorul şi culmea vieţii creştine. Dar înainte de toate Euharistia este viaţa lui Dumnezeu, a lui Isus Cristos care ni se oferă necontenit drept hrană. Este viaţa sa dumnezeiască ce intră în viaţa noastră de fiecare zi şi ne susţine în pelerinajul nostru pământesc. Liturghia şi Împărtăşania sunt izvorul vieţii noastre de credinţă, speranţă şi iubire: acolo primim energia şi bucuria de a trăi viaţa ca fii ai lui Dumnezeu şi fraţi între noi. În acelaşi timp, Euharistia este şi culme: tot ceea ce noi trăim poate fi dăruit lui Dumnezeu împreună cu jertfa lui Cristos şi astfel pregustăm deja scopul, culmea spre care ne îndreptăm, viaţa cu şi în Dumnezeu.

- Cu ce gând aţi scris şi publicat cartea "Nobila frumuseţe a artei de a celebra şi a spaţiului liturgic"? Cui i se adresează? De ce acest titlu?

Cartea reprezintă rodul a două conferinţe adresate preoţilor în cadrul unor zile de formare, precum şi a unui seminar despre spaţiul liturgic, pregătit împreună cu studenţii de la Institutul Teologic din Iaşi. Intenţia a fost aceea de a pune la dispoziţia unui public cât mai larg unele principii legate de "arta de a celebra" şi de frumuseţea spaţiului liturgic. Este vorba despre principiile şi normele stabilite de Conciliul Vatican II şi de spiritualitatea liturgică ce se poate forma plecând de la acestea. Titlul "Nobila frumuseţe" se inspiră din textul conciliului şi vrea să surprindă caracteristica esenţială a frumuseţii în spaţiul liturgic: este nobila simplitate a venirii lui Dumnezeu între noi prin semnele şi simbolurile liturgice.