Voinicii noştri Continuăm să ne întrebăm ce a însemnat Primul Război Mondial pentru catolicii din Moldova. În acest număr încercăm să descoperim câţi tineri catolici au fost recrutaţi şi care era starea de spirit din parohiile catolice.
Forţele mobilizate de către România în anul intrării sale în război (1916) au reprezentat, din punct de vedere numeric, 15% din populaţia ţării, adică 1.083.000 de oameni (din 7.220.000 de locuitori).
În 1899 România înregistra 5.956.690 de locuitori. Conform recensământului din 19 decembrie 1912, în România erau 7.234.919 locuitori. După cum am văzut în numărul trecut, la intrarea României în război erau estimaţi în Moldova 91.334 de credincioşi catolici. Aplicând 15%, rezultă că 13.700 de catolici din Dieceza de Iaşi erau mobilizaţi. Aproximativ la acelaşi rezultat se ajunge şi dacă se foloseşte o altă variantă de calcul. În anul 1912 catolicii reprezentau 2,18% din populaţie, adică numărul lor se ridica la 157.938. Dacă se aplică 15%, rezultă că 23.690 dintre cei mobilizaţi erau catolici. În Arhidieceza de Bucureşti, înainte de război, erau 65.000 de credincioşi, adică 9.750 erau mobilizaţi. Diferenţa de 14.210 o reprezintă catolicii din Dieceza de Iaşi.
Există cifre mai clare cu privire la participarea la al Doilea Război Balcanic (1913). Acţiunea de mobilizare a armatei române a început în noaptea de 5 spre 6 iulie 1913. Din cei 10.000 de catolici care au luat parte la acţiunea militară din vara anului 1913, peste 7.000 erau catolici din Moldova. Pr. Mihai Robu a preluat din răspunsurile date la circulara din 24 iulie 1913 pentru Calendarul catolic pe anul 1914 următoarele cifre: Adjudeni: 224, Bacău: 651, Bârgăuani: 118, Botoşani: 70, Butea: 213, Călugăra: 404, Cleja: 427, Dărmăneşti: 200, Faraoani: 185, Focşani: 172, Gherăeşti: 188, Grozeşti: 232, Hălăuceşti: 267, Horleşti: 113, Huşi: 331, Iaşi: 54, Oţeleni: 174, Paşcani: 20, Prăjeşti: 403, Pustiana: 279, Răchiteni: 136, Săbăoani: 454, Tămăşeni: 200, Trotuş: 523, Valea Seacă: 183, Văleni: 256. Lipseşte Galaţi.
Pentru Primul Război Mondial, la început, tinerii catolici au fost concentraţi mai ales în regimentele celor două centre Roman şi Bacău.
Cu privire la starea de spirit din parohii, intuim câte ceva dintr-o scrisoare circulară a administratorului apostolic de atunci, pr. Ulderic Cipolloni. Scrisoarea a fost dată la 20 mai 1918 şi se cereau rugăciuni pentru eroi. Din cele notate înţelegem că în fiecare parohie, înainte de a pleca, tinerii au mers la biserică pentru a se ruga şi a fi binecuvântaţi de paroh: "Ni se pare de a-i vedea şi acum pe aceşti voinici, venind la biserică pentru ultima dată înainte de plecare, spre a cere lui Dumnezeu acea putere şi acea resemnare trebuincioasă pentru a se supune datoriei; îi vedem cum, îngenuncheaţi înaintea noastră, ne-au cerut binecuvântarea cerului, încredinţându-ne cu lacrimi fiinţele cele mai scumpe pentru ei, pe soţiile şi pe copiii lor!... Oh, ce momente sfâşietoare au fost acelea pentru ei, pentru noi, pentru toţi!... Dar ei, întăriţi de sfânta noastră credinţă, care nu cunoaşte slăbiciunea şi care condamnă orice şovăire în faţa datoriei, au plecat...".
Pentru a-i pregăti spiritual, superiorii de atunci s-au îngrijit să scoată diferite broşuri sau cărţi. La 8 august 1914, pr. Ulderic Cipolloni, vicar general, acordă imprimatur pentru broşura "Căinţa desăvârşită, o cheie de aur a cerului", traducere din nemţeşte de pr. Anton Gabor, material destinat soldaţilor de pe front. La 12 octombrie 1915, pr. Anton Gabor primeşte imprimatur pentru broşura Tovarăşul soldatului - scurte rugăciuni şi îndemnuri. De asemenea, încă din 1913, pr. Ulderic Cipolloni tipăreşte la Săbăoani Calea cerului, cu rugăciunile principale, sfânta Liturghie, devoţiuni etc. - o carte purtată de unii soldaţi pe front.
